<>

Albert Camus

Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.

Saturday, December 8, 2012

Recenzie Frumosii (Uratii #2) de Scott Westerfeld

Dacă nu ştiți chiar nimic despre această serie, poate ar fi bine să citiți mai întâi despre primul volum (aici).

Să fiu sinceră pe deplin, am început să citesc cartea într-o pasă proastă, entuziasmul meu fiind temperat şi de durata dintre volume. Ce vreți, năravurile vechi se schimbă greu... Inițial, Frumoşii nu a reuşit să mă scoată din pasa asta. Sub amprenta încă vizibilă a primului volum care mi-a plăcut, am avut aşteptări mari şi răbdare puțină.

Viața lui Tally după decizia de la sfârşitul volumului 1, deşi necesar a fi prezentată, este zugrăvită cam prea liniar, fără accente sau pete de culoare, într-un ritm monoton. Aş putea zice că asta a vrut autorul, că ceea ce ne arată este întocmai viața unui frumos în ciuda provocărilor aparente, dar cred că momentele lui Tally de confruntare cu sine însăşi meritau ceva mai multă intensitate.

Noile personaje care apar, dintre care unele o să capete un rol special, dezvoltă relații un pic cam prea repede, iar încrederea pe care le-o arată Tally se potriveşte foarte bine doar primei faze. Cum vechea Tally încearcă să-şi facă simțită prezența, aceste relații încep a fi analizate altfel de către eroina noastră, dar totuşi prea selectiv şi prea sumar. Elemente de care depinde însăşi salvarea ei sunt lăsate în baza unora care nu au demonstrat suficient că sunt de încredere.

Personajele vechi se dezvoltă în direcții periculoase sau rămân blocate şi mulțumite în tratamentul care li s-a acordat.

Dar această parte se încheie până la urmă şi Frumoşii reintră în făgaşul normal al seriei. Odată ce decizia este pusă în executare apare neprevăzutul şi provocarea. Despre care decizie este vorba nu discutăm pentru că este o prelungire, o aplicație a celei ce a stat la baza primului volum. În principiu, este o decizie bună, aceea de a fi ceea ce vrei şi nu ceea ce ți-e impus să fii.

Tally va descoperi noi „prieteni” şi se pare că îi va pierde pe alții. Cine sunt duşmanii, cine sunt prietenii este neclar. Voit sau nu, cineva va trăda, iar trădarea poate duce la distrugerea a tot ceea ce caută eroina noastră.

Conştientă de emoțiile şi de sentimentele pe care a început să le simtă în perioada cât timp a stat în Oraşul Frumoşilor, ea încearcă să-şi dea seama care dintre ele sunt cele reale şi ce reprezintă în fapt fiecare. Pentru a îngreuna situația, dezamăgirile simțite anterior încep a fi explicate, iar sentimentele celor implicați par sincere.

Dacă nesiguranța în ceea ce simte nu era de ajuns, Specialii îşi bagă din nou coada şi o pun pe Tally în situația de a lua decizii care îi rănesc (din nou) pe cei din jur. Sarea pe rană este faptul că Specialii au capacitatea de a atrage şi manipula pe oricine. Şi dacă nu pot atrage atunci iau cu forța. Finalul nu este unul care să surprindă, dar unul care deschide noi oportunități.

Ce reuşeşte al doilea volum al seriei este faptul că stabileşte liniile generale ale volumului următor şi acestea arată bine, chiar foarte bine. Se conturează probleme în dragoste, reevaluări de sine şi a societății, confruntări armate. Să sperăm că nu va dezamăgi aşa cum a făcut-o oarecum acesta.

În plus, şi e un plus important, autorul reuşeşte din nou să dea, uneori chiar pe ascuns, unele lecții de viață, lecții care vă va fi uşor să le asimilați dacă nu veți citi cartea „în diagonală”.
„Toți oamenii de pe planetă erau programați de locul în care se năşteau, îngrădiți de propriile credințe, dar trebuia măcar să încerci să-ți pui creierul la contribuție. Altminteri, era ca şi cum trăiai într-o rezervație, divinizând nişte zei falşi.”
Lectură plăcută!

9 comments:

Anonymous said...

Pe mine nu m-a impresionat cu nimic primul volum, nu cred că am să citesc volumul doi, poate, doar dacă rămân în pană de cărţi (în câţiva ani, stocul este destul de măricel :) ).
Nu mă "înjuraţi", dar dacă nu mi-a plăcut...nu pot să scriu că mi-a plăcut. Slavă Domnului, ca Leda a început să scoată pe piaţă şi serii pentru adulţi!

Anonymous said...

Mona, recenzia ta este frumoasă..dar seria asta nu m-a prins deloc.. Prima carte mi s-a părut "confuză"..
Este posibil ca, saturaţia de YA să mă fi influenţat :))).

Anonymous said...

Felicitari pentru recenzie, cred ca este cea mai dezvoltata recenzie pe care am reusit sa o citesc pana acum a acestui volum. Nu cred ca ma atrage, desi la inceput cand a aparut seria aceasta era laudata de multe persoane si ma atragea!

CCAM said...

@Cristina, @Paun Catalina - sa stiti ca mie mi-a placut mult volumul 1 si inca sunt curioasa de continuare. Da, volumul 2 e cam taraganat, dar asa cum am spus prepara terenul pentru ceea ce urmeaza.
Literatura Young Adult e una din preferatele mele pentru ca cele Adult au tendinta (nu toate bineinteles) sa stea prea mult in "budoar". Si de multe ori nu vad sensul. Sau limbajul este cel ce le delimiteaza... Ideea e ca nu le aleg dupa categorie: YA si A si mai now NA (NewAdult - intermediar)

Ceea ce strica cartile de azi e comercialul: urmarirea profitului prin manipularea pietei si exploatarea tendintei de moment sunt unele dintre cele mai mari piedici ale calitatii. Din pacate si scriitorii depind de editori si profitul lor si astfel sunt serii care in mod inutil se intind prea mult. Cand am citit ca li se impune o limita de cuvinte, m-am ingrozit.

Cl.: Inca am incredere in serie.

Anonymous said...

Limita de cuvinte? Chiar ca este ingrozitor si trist si urat....! Mona, unele dintre YA sunt..."exasperante"?! Sau m-am saturat de acest comercial, acest tipar a multora dintre cartile si seriile care tot apar la noi.
Nu aruncati cu pietre in mine, ma repet...am inceput sa detest triunghiurile amoroase frecvent intalnie in cartile care tot apar la noi si de fetele care sunt adevarate "eroine" de la 15, 16, 17 ani...

Anonymous said...

Partea cu limita de cuvinte e chiar ingrozitoare! cum naiba sa-i impui unui autor cat sa scrie?pacat ca se intampla asa ceva! si cand ma gandesc cati autori au murit sau mor in saracie, iar operele lor abia dupa moarte sunt ridicate la rang de ,,opere" in adevaratul sens al cuvantului, intocmai ca vorba,,, despre morti numai de bine". Din pacate sunt putini care fac exceptie de la aceasta regula, iar acestia din urma mai ,,fericiti" iata ca au si ei parte de bariere chiar daca in aparenta se bucura de ,,sclipirea" oferita de podiumul succesului datorat tirajului de carti scoase pe banda rulanta....

Cristinab said...

frumoasa recenzia!

:-O cum adica limita de cuvinte? adica un roman trebuie sa aiba x cuvinte? daca are mai multe ce se intampla? cauta sinonime pentru expresii? scot adjectivele?

"Ceea ce strica cartile de azi e comercialul: urmarirea profitului prin manipularea pietei si exploatarea tendintei de moment sunt unele dintre cele mai mari piedici ale calitatii." foarte bine punctat!

mi se pare deprimant. e ceva care mi-a schimbat starea pe loc. cred ca o sa raman marcata multa vreme.

Madalina said...

Nu cred ca o sa citesc seria aceasta prea curand..

alexa said...

Eu de abia astept sa apara volumul 3. Sunt foarte curioasa sa vad ce se intampla in continuare.