Review and Giveaway Blade Runner Book and Film

Now I am presenting you one of the most famous science fiction books and the film made after it.

Do Androids Dream of Electric Sheep? written by Philip K. Dick though is a masterpiece of science fiction genre, it does not raise a new idea, but one as old as the world. But what a good way to put it! Human desire to be a Creator, to be a demiurge accompanies us from the times of the ancient myths. The idea to equal God, to defy the divine, is the hubris, as the Greeks say, of which we didn’t escape and I don’t think we’ll ever escape as long we’ll exist as species. The relationship between Dr. Frankenstein and his creation would be a more handy and familiar example.

Philip K. Dick's book was written in 1968, and its action takes place in 2000... and a few years after. Mankind has conquered the space, but scorched the Earth after a nuclear conflagration. The whole planet is a desolate desert, and all species have disappeared or there are only a few exemplars remains and these are sold at astronomical prices. So people began to create amazingly accurate replicas of all desired animals because at the end nobody can live only between four walls without a little pet. No matter if it is artificial, if it acts like a real one. Yes, but they didn’t stop creating frogs and mice, but they also created humans. Androids to use for conquering the space, to use them in the most varied ways: from soldiers to prostitutes. The thing is that they were made so well that last generation can be distinguished from real people only through very complicated tests. What differentiates them from humans is the lack of empathy. And here comes the writer’s irony, because a large number of people, not just from the future, but from now have a GREAT lack of empathy. Androids gain self-awareness and the question that arises is: can we throw them away when they are no longer useful? Can you use them as mere machines? It seems that we are facing the primordial man and his Creator.

Book’s hero, Rick Deckard, is a bounty hunter hired by police to find Androids and withdraw them (read kill them). This is because Androids were not allowed to come to Earth, though they were already more human than humans and the only thing they wanted was to live in peace. Some manage to pass the tests of empathy and from here the people’s fear of being replaced by their creation. And from this situation arise the fundamental question: has the creation gain a soul or is just a machine? Can the man do God's work?

The book takes place in a futuristic frame and it has the rhythm of a noir film genre.

If you have not read the novel, you may have seen the movie Blade Runner by Ridley Scott, starring Harrison Ford. A controversial film precisely because it does not comply strictly with the storyline which has angered some fans of the genre. Or maybe it came after the first Alien movie directed also by Ridley Scott and everybody was expecting something more spectacular in every sense, although the first Alien is not comparable from this point of view with the second film of the series, Aliens, directed by James Cameron where the fight scenes abound. To complete the picture we must say that was the Star Wars era and all the SF film fans related to this.

Of course, Blade Runner has its action scenes, but the focus is mainly on issues that the Philip K. Dick’s book raises.

Gloomy post apocalyptic atmosphere (not dystopian as some says, because the terms refer to something else and they are not synonymous), the film tempo, the character development and the motivation of each of them creates a anguishing universe in which revolves the idea of the relationship between the creator and his creation, the place that each of them occupies and the rights and obligations they have to one another.

Like the book, the film asks for a moment of reflection and a little patience, it is not a flick whereat you go just go to kill time at the mall. The atmosphere, pictures, acting and the soundtrack written by Vangelis create a whole that makes this film a special one. I consider it to be a landmark in science fiction filmography.

Because they are well worth it, I’ll not just recommend you, but ask you, to read the book and watch the movie. You will not be disappointed! 

Romanian:

Astăzi am să vă prezint o carte dintre cele mai faimoase din întreaga literatură SF și filmul ce o ecranizează.

Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick cu toate că reprezintă o capodoperă a SF-ului, nu pune în discuție o idee nouă, ci chiar una veche de când lumea. Dar ce bine o spune! Dorința omului de a fi creator, de a fi demiurg ne însoțește încă din vremurile miturilor clasice. Ideea de a-L înfrunta pe Dumnezeu, de a sfida divinitatea, acesta este hybris-ul, cum spuneau vechii greci, de care n-am scăpat și nu cred că vom scăpa cât va exista această specie. Relația dintre dr. Frankenstein și arătarea căreia i-a dat viață, v-ar fi un exemplu mai la îndemână și mai cunoscut.

Cartea lui Philip K. Dick a fost scrisă în 1968, iar acțiunea ei se petrece în 2000... și câțiva ani de acum încolo. Omenirea a cucerit spațiul cosmic, dar a pârjolit Pământul în urma unei conflagrații nucleare. Planeta întreagă este un deșert dezolant, iar toate speciile de animale au dispărut sau se mai găsesc câteva exemplare ce sunt vândute la prețuri astronomice. Așa că oamenii au început să-și creeze replici uimitor de veridice după toate animalele care sunt dorite, pentru că totuși nimeni nu poate trăi doar între patru pereți fără un mic animăluț. Nicio problemă dacă este artificial, dar să se comporte precum unul real. Da, dar nu s-au oprit la creat broaște şi șoareci, ci au creat şi oameni. Androizi pentru a-i folosi la cucerirea spațiului, utilizați în domenii din cele mai variate: de la soldați până la prostituate. Culmea este că au fost făcuți atât de bine încât ultima generație nu mai poate fi deosebită de oamenii adevărați decât prin teste foarte complicate. Ceea ce-i diferențiază de oameni este lipsa de empatie. Și aici intervine ironia scriitorului, pentru că o mare parte dintre oameni, nu doar cei din viitor, ci și cei de acum, duc o Mare lipsă de empatie. Androizii capătă conștiință de sine și se pune întrebarea: îi putem arunca la gunoi când nu mai sunt folositori? Poți să te folosești de ei ca de niște simple mașini? Se pare că ne aflăm în fața omului primordial şi a Creatorului său.

Eroul cărții, Rick Deckard, este un vânător de recompense angajat de poliție pentru a găsi androizii și a-i retrage (citește a-i omorî). Şi asta pentru că androizii nu aveau voie să vină pe Pământ, cu toate că, devind mai umani decât oamenii, ei nu doreau decât să trăiască liniștiți. Unii reușesc să treacă testele de empatie și de aici groaza oamenilor de a nu fi înlocuiți de creația lor. Acest lucru naște și întrebarea fundamentală: a căpătat suflet creația sau este doar o mașinărie? Poate înfăptui Omul lucrul lui Dumnezeu?

Cartea se desfășoară într-un cadru futurist şi are ritmul unui film din genul noir.

Dacă nu ați citit romanul, atunci poate ați văzut filmul Blade Runner de Ridley Scott cu Harrison Ford. Un film controversat tocmai pentru că nu respectă cu strictețe linia poveştii, lucru care i-a deranjat pe unii fani ai genului. Sau poate că venea după primul Alien, film regizat tot de către Ridley Scott, iar toți se așteptau la ceva mai spectaculos în toate sensurile cu toate că și primul Alien nu se compară din acest punct de vedere cu al doilea film Aliens regizat de James Cameron în care abundă scenele de luptă. Ca să fie tabloul complet, trebuie să spunem că era epoca seriei Star Wars și toți fanii filmului SF se raportau la aceasta.

Desigur și Blade Runner are scenele sale de acțiune, însă accentul cade mai ales pe problematica ce o ridică și cartea lui Philip K. Dick.

Atmosfera sumbră post apocaliptică (nu distopică cum o caracterizează unii, termenii se referă la cu totul altceva și nu sunt sinonimi), tempo-ul filmului, desfășurarea personajelor și motivația fiecăruia dintre ele creează un univers angoasant în care gravitează ideea relației dintre creator și creație, a locului pe care îl ocupă fiecare dintre aceștia și în dreptul și obligațiile pe care le au unul față de celălalt.

Ca și cartea, filmul vă cere un moment de reflecție și un pic de răbdare, nu este un flick la care te duci doar ca să mai omori timpul pe la mall. Atmosfera, imaginile, jocul actorilor și coloana sonoră scrisă de Vangelis creează un tot unitar ce fac ca acest film să fie unul deosebit. Eu îl consider unul de referință în filmografia peliculelor SF.

De aceea nu doar vă recomand, ci chiar vă rog, pentru că merită cu prisosință, să citiți cartea și să vizionați filmul. Nu o să fiți dezamăgiți!

Concurs Decembrie Sunt Legenda

Acum ceva timp, v-am prezentat filmul I Am Legend (aici) si acum ne-am spus ca ar fi bine sa va dam sansa sa cititi si cartea.

Cu siguranta va va placea!
Daca o doriti si vreti sa va incercati norocul, completati formularul.

Succes!

a Rafflecopter giveaway

Castigatoarea este: Alexandra Gheorghiev

Carte si Film The War Of The Worlds

 
Se pare că de mult n-am mai scris la rubrica Film și Carte. Așa că am ales astăzi o carte din ”preistoria” SF-ului și unul dintre filmele ce o ecranizează. Este vorba despre The War Of The Worlds (Războiul Lumilor) de H. G. Wells scrisă în 1898. Cam de multișor, nu? Însă este una dintre pietrele de temelie ale stilului SF. În plus este și printre primele cărți ce au au avut ca subiect invadarea Pământului și lupta rasei umane cu o specie extraterestră.

Cartea își trage seva din toate superstițiile și prejudecățile epocii victoriene, gândiți-vă ca atunci s-au lansat ca gen și stilul gothic, horror ș.a., iar romanul a fost interpretat în fel și chip dându-i-se tot felul de înțelesuri într-o societate ce era la apusul său. Nici măcar titulatura de science-fiction nu exista, cartea fiind catalogată ca scientific romance la fel ca și predecesoarea sa The Time Machine (Mașina Timpului) din 1895. Oricum în acea epocă s-au scris mai multe cărți având ca subiect o invazie, acesta fiind un subiect la modă ce trăda anxietatea și contextul politic european ce a precedat Primul război mondial. A existat chiar și un curent literar ce se numea invasion literature, iar între 1871 și 1914 s-au scris peste 60 de lucrări de ficțiune ce prezentau o invazie a Marii Britanii. Ca un fapt divers, marțienii călătoresc spre Pământ într-un proiectil lansat dintr-un tun uriaș de pe Marte, aceeași idee apărând și în romanul lui Jules Verne, De la Pământ la Lună. Interesant este faptul că acest lucru l-a inspirat pe cercetătorul Robert H. Goddard în munca sa în domeniul rachetelor. Muncă ce a culminat cu programul spațial Apollo, program ce a condus la aselenizarea primului om pe Lună. Oricum, treaba este că de atunci toți am început să ne referim la extratereștrii cu termenul de marțieni, o întreagă pleiadă de cărți au mai fost scrise având ca subiect planeta Marte, v-am mai scris și eu despre seria A Princess of Mars (Prințesa de pe Marte) de Edgar Rice Borroughs, benzi desenate, desene animate, adaptări radio sau filme. Putem spune că este o sursă nesecată acest subiect ce se reinventează cu fiecare generație de cititori sau cinefili.

Războiul Lumilor este scrisă la persoana I și prezintă aventurile unui personaj (numele său nu este dezvăluit) și ale fratelui său în Londra în timpul unei invazii extraterestre. Cartea are două părți: Cartea întâi – Sosirea marțienilor și Cartea a doua – Pământul sub marțieni. Romanul narează călătoria eroului, un jurnalist, ce încearcă să ajungă lângă soție, descriind de-a lungul periplului său drama umanității în fața unei tragedii de proporții planetare. Și dacă vreți să știți, cartea a fost și este atât de populară încât a fost tipărită fără întrerupere de la apariția sa. Cea mai frumoasă, tulburătoare și faimoasă adaptare a cărții a avut loc în 1938 într-o emisiune radio ce a fost transmisă ca un buletin de știri și a băgat în draci persoanele ce au ascultat. S-a creat o panică generală ce cu greu a putut fi stăpânită, oamenii crezând cu adevărat că asistă la o invazie extraterestră. Resposabil de această șotie am putea spune, nu este nimeni altul decât Orson Wells, cel ce a povestit romanul la radio. Pentru tinerii noștri cititori, a fost unul dintre cei mai mari actori și regizori ai cinematografiei mondiale.

Eeee și acum să ne îndreptăm repejor spre a doua secțiune a rubricii noastre, filmul. Grea alegere! Au fost o mulțime de ecranizări, unele mai bune, unele mai proaste, cu buget mai mare sau mai mic, așa că alegerea este destul de grea. M-am hotărât să fac un compromis ținând cont de felul, și nu o zic cu răutate, al noii generații ce nu mai are timp și nici răbdare pentru multe lucruri fiind asaltată cu informații din toate părțile. Un compromis între modernism și calitate, deci ne vom îndrepta pașii către filmul din 2005 War of Worlds regizat de Steven Spielberg și scris de Josh Friedman și David Koepp. 

În rolul principal îl găsim pe Tom Cruise, ce era la a doua colaborare cu regizorul Steven Spielberg după SF-ul Minority Report din 2002, tot o ecranizare, dar după un nuvelă de Philip K. Dick. Aici personajul nu mai este un jurnalist, ci un tip așa, mai din popor, operator de macara în port, însă acțiunea este tot călătoria sa printr-o lume devastată pentru a ajunge la soție. Fratele este înlocuit de copii, de unde și drama mai mare (cine nu e părinte nu are cum să înțeleagă), iar locația nu mai este Anglia, ci Statele Unite. Totul este actualizat, modernizat, dar această modernitate este o armă cu două tăișuri după cum se va vedea în film. Însă trecând peste aceste artificii, lupta și ideea este veche de când lumea. Dacă mi-ați citit recenzia pe care am făcut-o cărții lui David Moody, Trust, o să înțelegeți. Căci dacă în cartea lui Moody omenirea asistă cuminte și binevoitoare la cucerirea Pământului, acum suntem mai aproape de felul nostru de a fi. Mai neîncrezători în necunoscuți, mai cârcotași și mai aproape de adevărata noastră natură, adică violența. Să nu spunem totuși o violență gratuită, dar când se pune problema de a-ți salva copiii, orice om va face tot ce îi stă în putință pentru a-i proteja.

Despre subiect nu o să vă spun nimic. Cred că l-ați văzut, iar dacă nu ați făcut-o, vizionați-l! Merită, ce naiba, e un film de Spielberg. Bine regizat, bine jucat, cu efecte care nu vă vor dezamăgi. Cu o distribuție bună ce ne prezintă actori ca Tom Cruise, Tim Robbins, Morgan Freeman și Dakota Fanning care la numai 11 ani face un rol de excepție.

Așa că vă recomand să citiți cartea, nu plecați de la ideea că fiind prea veche poate fi cam desuetă în privința subiectului SF. E un exercițiu bun și veți realiza de unde s-a plecat și unde s-a ajuns în acest curent literar. Gândiți-vă totuși că fără această carte cât de săraci am fi fost și ce orizonturi a deschis în imaginația noastră.

Despre film, sunt destule, aveți de unde alege. Pe acesta sau pe oricare-l veți dori.

Lectură plăcută și vizionare plăcută!

Hobbit - Movie's new trailer

Daca nu mai aveti rabdare, puteti citi pana atunci (14 decembrie) cartea:

Carte si Film - Quo Vadis

 Bun... Am văzut Cristina Elena că vrei un roman de dragoste şi cum ilustrul GZM a dictat că asta e sarcina mea întrucât el e un mascul dur... voi încerca să-mi execut întocmai îndatoririle, dar va avea şi el o mică surpriză.

Surpriza? Surpriza este faptul că vă voi spune că romanul de dragoste ales este unul pe care mi l-a dăruit (şi recomandat ca fiind foarte reuşit) GZM. Fiind în fapt prima carte pe care mi-a dat-o GZM de ziua mea, acum o mie şi ceva de ani în urmă, cea în discuție este: Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz. Volumul primit a fost publicat de editura Tenzi (nu am găsit date că ar mai exista), dar cu ocazia investigației am aflat că această editură a publicat şi „Captivă în insula vampirilor” de Felix Celval. Se pare că acest autor este un ilustru necunoscut (conaționalii lui nu i-au completat nici măcar fişa Wikipedia). Am reuşit să găsesc despre el faptul că a scris mai multe cărți pentru copii şi tineri, romane ce au văzut lumina tiparului începând cu anii 1930 (aventuri şi tineri: Le Forban de l’île fantôme, Le Monstre du Loch-Ness, Aux prises avec les gangesters; copii: Poupée d'un sou, Boule de gomme, La Maison aux cent gosse, Belle-humeur). Scopul acestei paranteze este să arăt faptul că supranaturalul era un subiect abordat din plin şi înainte şi să nu mai fim acuzați blasfemic de mințile luminate de azi că preocupările noastre includ vampirii şi ființe asemenea.

Bun... să revenim la Quo Vadis. Cred că autorul nu mai are nevoie de nicio prezentare şi chiar dacă ați avea nevoie voi aştia mai tinerei de ele, datele şi cărțile lui se găsesc din plin – parcă face parte şi din listele de lecturi suplimentare, nu?

Acum linişte pentru că trebuie să-mi aduc aminte şi să scriu câte ceva despre subiect cât să vă incit şi în acelaşi timp să nu vă dezvălui prea mult. Putem spune că Quo Vadis este un roman de dragoste, dar şi unul social, istoric (e doar Sienkiewicz), politic. Acțiunea se petrece în Imperiul roman (Nero) şi prezintă relațiile interumane pe fundalul schimbărilor aka luptelor politice pentru putere (hmmm), abuzurilor de putere şi a prigonirii creştinilor. Este o poveste care arată că dragostea nu ține cont de clasele sau pozițiile sociale, de interesele sau credințele celor ce-i cad pradă. Avem rezolvări şi salvări miraculoase sau incredibile, dar şi dovezi supreme de dragoste. Cred că va plăcea şi băieților (GZM zici ceva?) pentru că Vinicius este un adevărat luptător dispus s-o salveze cu orice preț pe Ligia lui. Personal mi-a plăcut şi am deplâns şi dragostea dintre Petronius şi Eunice. Aşadar cartea are de toate pentru toți şi sigur că va trebui să aveți aproape batiste sau forfecuțe pentru că s-ar putea în unele momente să trebuiască să ştergeți o lacrimă sau să vă aranjați unghiile roase în aşteptarea a ceea ce urmează a se întâmpla. 

 

Ştiam că există doar două ecranizări. Cu ocazia asta am aflat că mai există două ecranizări: una italiană din 1913 şi una americană 1925. Mai jos puteți vedea (şi minuna cât am evoluat) imagini din cele două pelicule.

 

 

Dintre cele moderne, una sigur este importantă. Realizată în 1951 este regizată de Mervyn Leroy şi se bucură de o distribuție ce reprezintă creme de la creme a vremii: Robert Taylor, Peter Ustinov, Deborah Kerr ş.a. Bineînțeles că filmul poate părea acum desuet sau incapabil să vă țină interesul, dar tot merită să-l vedeți. Aveți şansa să-l puteți viziona pe TCM şi dacă la vremea respectivă se spunea că nu este recomandat copiilor poate veți rezista până la sfârşit.

Versiunea „nouă” este o coproducție polonezo-americană – HBO - realizată în 2001. Nu cred că am văzut-o şi s-ar putea ca viziunea poloneză să reprezinte un plus pentru interpretarea cinematografică a romanului. Nu am putut găsi un video mai bun decat acesta. 

În orice caz veți avea doar de câştigat dacă veți citi cartea şi ar fi timpul ca aceasta să se bucure de o ecranizare modernă pe măsură.

Carte si Film - Sin City

În continuarea rubricii Carte și Film vreau să vă prezint ceva mai deosebit. În primul rând vreau să spun că nu este un film pentru audiență generală ținând cont că are unele scene destul de dure. Este vorba de Sin City, care se bazează pe trei dintre romanele grafice ale lui Frank Miller și mă refer la The Hard Goodbye, The Big Fat Kill și That Yellow Bastard. Iar dacă vă spun că regia le aparține lui Quentin Tarantino, Robert Rodriguez și Frank Miller cred deja că v-ați făcut o părere despre cum arată pelicula.

Filmul este încadrat în stilul neo-noir și abundă de imagini picturale. Este deosebit tocmai prin modul în care e prezentat în unele momente în format grafic, iar imaginea alb negru accentuează starea de mizerie și corupție din orașul Basin City, şi numai anumite lucruri vor apărea colorate pentru a fi scoase în evidență. Scenele abundă de violență și personaje aflate la marginea societății care fac tot ce pot pentru a supraviețui în acest oraș al pierzaniei, dar se pare că răul se află undeva mai sus pe scara socială. Și cu un astfel de subiect care vine precum o mănușă pe tipologia regizorilor Tarantino și Rodriguez ce credeți că vor face cei doi? Vor veni cu un thriller amețitor în care gloanțele zboară în toate direcțiile, pumnii se împart cu multă generozitate, iar sentimentalismele nu își au rostul. La fel cum unele flori răsar din bălegar, așa și unele personaje abrutizate și dărâmate de vicii își pot regăsi dramul de umanitate ce le va împinge să facă fapte demne de toată lauda și pline de eroism. Asta nu înseamnă că vor fi absolviți de păcate, însă prin acțiunile lor măcar vor putea salva niște suflete din vârtejul grozăviei în care ei s-au înfundat pe veci. Între bestiile ce roiesc și se omoară între ele, găsim un polițist corupt dar care nu se dă în lături pentru a salva o tânără sau un asasin ce e în stare să descopere și să zdrobească chiar cu prețul vieții lui o întreagă filieră de ticăloși ce se întinde până în vârful societății doar pentru a răzbuna femeia pe care o iubea. Mai multe despre subiect nu aș vrea să vă mai dezvălui, ținând cont după cum v-am mai spus că este un pic mai dur pentru unii dintre cititorii noștri. Filmul exercită și o puternică presiune psihologică pe lângă cea vizuală. Realizarea este una de excepție și jocul actorilor este impecabil. Filmul a beneficiat de o distribuție remarcabilă, iar printre actorii care au jucat în film se numără: Bruce Willis, Mickey Rourke,Clive Owen, Elijah Wood, Brittany Murphy, Rosario Dawson, Jessica Alba și mulți alții.

Cât despre cărți, dacă m-ați mai urmărit, ați aflat că Frank Miller este un autor de comics-uri. Participând și la regie vă dați seama că a transpus destul de fidel lucrarea grafică. Din seria Sin City fac parte 7 volume: 

The Art of Sin City este un volum art-cover ce contine si fragmente nepublicate pana atunci.

Pentru cine e interesat de genul noir, recomand filmul cu căldură. Merită să-l vedeți, însă aveți grijă, nu este pentru cei mai tineri dintre voi.

Carte si Film - Walking Dead

Astăzi în continuarea rubricii Carte și Film, vrem să vă prezentăm ceva un pic mai special. Este vorba despre un comics ce a făcut carieră în U.S. și nu numai. The Walking Dead de Robert Kirkman, Tony Moore si Charlie Adlarda apărut pe parcursul a mai multi ani sub formă de revistă lunară dar acum se poate găsi în format carte și sunt în jur de 15 volume. Cu toate că tema nu este nouă, se poate spune că a creat un nou curent. Chiar și denumirea de walking dead adică morți umblători a fost preluată și consacrată în locul vechii denumiri de zombie.

Filmul este de fapt un serial de televiziune din care au fost difuzate două sezoane până acum începând din 2010, iar din octombrie va începe sezonul al treilea. Primele sezoane au apărut deja în format DVD, ultimul chiar luna trecută. Serialul este extraordinar atât prin prisma realizării tehnice și a interpretării actorilor, dar și a modului în care tratează tema. Este neconvențional prin faptul că povestea se axează mai mult pe trăirile și relațiile dintre supraviețuitori decât pe creaturile în căutare de carne umană. Este lupta unor oameni ce s-au trezit într-o lume de coșmar în care și cele mai elementare condiții ale civilizației pe care o cunoaștem au dispărut. Este efortul de a păstra încă o urmă de umanitate, bunătate, milă și compasiune. Impletite cu acestea se regăsesc trăirile normale, obișnuite: dragoste, gelozie, pofte și inhibitii. Bineînțeles că nu se duce lipsă și de ticăloși sau de bestii. Dar ideea este că valorile spirituale ce ne-au făcut să supraviețuim de-a lungul timpului în ciuda tuturor vicisitudinilor, nu dispar atât de ușor, iar acestea reprezintă motorul ce ne face să rezistăm ca specie.

Este remarcabil faptul că presiunea psihologică nu este dată de creaturi ci de emoțiile personajelor. Nu vă speriați, filmul nu abundă în scene groteşti sau sângeroase, morții umblători fiind background-ul filmului, interacțiunea cu ei având loc doar în momentele cheie.


Vizionare plăcută pentru carte, fiind un comics, şi film!

Si daca ei se pot amuza, la fel si voi!

Carte si Film

Vrem astăzi să începem un șir nou de prezentări cu titlul Carte și film. Știu că CCAM a mai făcut câteva prezentări de acest fel pe un alt blog, dar sper că o să vă bucurați și la noi la fel de mult. Astăzi ne-am gândit să vă aducem la cunoștință un film care a rulat anul acesta și în România. Este vorba despre John Carter. Filmul este ecranizarea unui roman de succes la vremea lui adică acum o sută de ani (a fost publicat prima dată ca foileton sub numele „Sub Lunile lui Marte” în 1912, apoi ca roman 1917) și face parte din seria Barsoom sau John Carter of Mars scrisă de autorul american Edgar Rice Burroughs. Da, da, autorul lui Tarzan. Apoi, timp de treizeci de ani au apărut încă zece continuări. Filmul reprezintă primul volum al seriei și se numește A Princess of Mars.

Lumea Barsoom a lui Edgar Rice Burroughs este o lume futuristă ce beneficiază de multe tehnologii avansate cu un aer de steampunk. Totodată însă este o lume a războiului, a luptei pentru putere şi pentru controlul rezervelor aproape dispărute ale planetei. Există aventură, ştiință “fantastică” – aproape alchimistă, eroi, sacrificii, onoare şi bineînțeles o dragoste pentru care merită să rişti totul.

Revenind la film știu că nu a beneficiat de critici prea pozitive, dar sincer nu înțeleg de ce. Este un film plăcut, bine făcut și jucat cum trebuie. Efectele sunt perfecte, nu ai ce să-i reproșezi din punct de vedere vizual și nu are nicio mare filozofie sau de trimis către public cine știe ce mesaj greu de identificat. Este un film relaxant, un film de timpul liber așa că toți indivizii care s-au pus cu gura pe el nu au un motiv real. Da, poate n-a beneficiat și de o publicitate canalizată spre un public țintă sau una mai agresivă, dar din punctul meu de vedere nu este o pierdere de vreme și merită văzut. Tot ce vă cere filmul este să vă relaxați și să vă lăsați purtați către tărâmuri de vis.

Vizionare plăcută, lecturare plăcută și... visare plăcută!

A... era să uit... vă rog să nu fiți adepții acelei prostii cu: Lasă, nu mai citesc cartea că o să apară filmul. Merită să te bucuri de amândouă.

GZM/CCAM