Week-end Reads

Pentru ca am fost tag-uiti de Oanaaa, multumim, intram si noi in jocul Friday Reads.

GZM vrea sa termine de citit Trust a lui David Moody (foto dreapta):

Eu, dupa o saptamana grea, vreau sa-mi incarc bateriile cu Sun God Seeks... Surrogate? de Mimi Jean Pamfiloff (foto dreapta) :

Recenzie Aftermath (Autumn #5) de David Moody

Parerea mea:

Încet, încet, am ajuns să temin și volum 5 din seria Autumn a lui David Moody. Greu ar spune unii, dar ce bine ar fi să putem face în viață doar ce ne place.

Aftermath, așa cum se intitulează volumul, ne prezintă ultimul capitol acestei serii distopice în care aproape întreaga populație umană a fost eradicată printr-un virus teribil. Un virus care nu numai că a ucis, dar printr-o mutație stranie a făcut și ca morții să fie (auto)resuscitați, fapt ce le-a permis să ducă o nouă existență damnată sub forma unor creaturi infernale ce nu se puteau opri din a bântui peste tot fără un scop anume, precum niște păpuși mecanice. Doar cursul naturii, adică totala descompunere a corpului cu/sau fără ajutorul condițiilor climaterice... ori întâlnirea cu unii dintre puținii supraviețuitori le-ar fi putut pune capăt mizerabilului lor destin. Cei ce nu au fost afectați s-au trezit într-o lume de coșmar unde orice zgomot poate atrage hoarde întregi de morți vii. O lume îngrozitoare în care totul se reduce la o cursă pentru hrană și adăpost.

Numărul celor ce au rămas în viață crește în acest volum căci autorul dezvăluie aventura altor oameni ce au reușit să se adăpostească într-un castel medieval. Acele ziduri de piatră masivă ce au dăinuit prin veacuri se dovedesc a fi o pavăză de nădejde și în calea mulțimii în plină putrefacție. Un ajutor așteptat vine din partea naturii, căci iarna se instalează cu tot alaiul său de neplăceri. Neplăceri suportabile pentru oameni, dar devastatoare pentru creaturile paralizate de ger, şi care permit măcar în orele dimineții o mobilitate mai ușoară a supraviețuitorilor în căutarea celor necesare. Conviețuirea personajelor din partea a patra şi a celor adăpostiți în castel și traiul între zidurile acestuia va începe să-și pună amprenta nefastă în modul cum indivizii privesc viața pe care o duc sau despre planurile lor privind viitorul. Orgoliile se ciocnesc, dorința de a fi liderul suprem pentru a își pune în practică ideile îi macină pe autointitulații conducători ai celor două grupuri. Iar de aici până la un dezastru total nu mai e decât un pas. Acest pas se va numi Michael și grupul său. Ideea că ar putea trăi într-un loc unde să nu mai ai grija întâlnirii neaşteptate cu un zombie, declanșează infernul. Unii își vor manifesta dorința de a pleca, alții vor fi reticenți, chiar îndărădnici, acestei idei. Uite așa, dușmanul comun va trece pe planul doi şi oamenii vor face ceea ce știu ei mai bine să facă... să se certe. Surprinzător, ajutorul și salvarea va sosi din partea cui nu vă veți aștepta. Nu voi spune nimic, ăsta este secretul cărții, alături de cel ce se află în titlu. Nu-i așa că v-am făcut curioși?

Cartea este splendid scrisă, cu adevărat o încununare a seriei. Trăirile personajelor cât și acțiunile lor sunt descrise într-un stil unic. Volumul de față dovedește pe deplin că Moody este unul dintre scriitorii de vârf ai noului curent în literatura horror. Autorul nu apelează deloc la clișee, modul în care ne prezintă întâmplările este inedit, iar motivul pe care îl găsim în cărțile sale este prezent. Speranța, căci despre ea vorbim, va răsări și aici. Speranța în zorii unei noi umanități. Despre o viață mai ușoară sau cel puțin care să beneficieze de minimele facilități pe care noi nici nu le mai băgăm în seamă nu poate fi vorba. Deci, atenție la titlu! El este cheia cărții.

Despre recomandare nu vă pot spune decât atât: citiți seria! Nu o să fiți dezamăgiți.

Recenzie Them or Us de David Moody

Parerea mea:

Și uite așa am ajuns și la ultimul volum din seria Hater a lui David Moody.

Them or Us adică pe românește Ei sau noi, un fel de care pe care. Dacă în volumul doi Dog Blood măcelul atinge proporții apocaliptice și l-am putea cataloga - păstrând proporțiile - ca horror, în partea a treia ne întoarcem într-un thriller distopic. Orașele sunt de nelocuit, peste tot stăpânește o iarnă nucleară, iar schimbații și cei câțiva neschimbați se străduie să supraviețuiască. Ca să vă dau un exemplu, și iar nu știu dacă ați văzut, atmosfera este ceva în genul filmelor din seria Mad Max cu Mel Gibson, dar nu în deșert, ci în decorul Marii Britanii. Schimbații s-au organizat în bande și au ocupat orașe în ruină de unde mai fac razii în căutare de mâncare sau în căutarea celor câțiva neschimbați supraviețuitori. Ca în orice gașcă, bineînțeles cel mai puternic conduce, iar acești indivizi încep să aibă vise de mari conducători. De aici nu mai e decât un pas până la lupta între ei. Dacă inamicul comun a dispărut, nicio problemă, se găsește întotdeauna cineva care s-o ia pe coajă.

Atmosfera este sumbră, iar destinul speciei umane este pecetluit. Dar așa cum stă bine unei povești, speranța nu trebuie să-i lipsească. Numai că avem o problemă... stocul de băieți frumoși și cu mușchi s-a epuizat așa că va trebui să ne mulțumim cu o epavă umană. Danny McCoyne este distrus atât fizic cât și psihic. Fizic după ce a supraviețuit unei explozii nucleare, iar psihic după evenimentele în care a fost implicată fiica lui. Datorită abilității sale de a-și putea controla instinctele în preajma neschimbaților este protejat de către unul dintre șefii furioșilor. Prins între sentimentele de regret ce îl macină permanent și lăcomia și excesele conducătorului neschimbaților de abia reușește să supraviețuiască precum un câine vagabond. Dar întâlnirea cu un alt furios ce poate să se controleze și care îi destăinuie că are grijă de un grup de oameni neschimbați supraviețuitori, face ca până și mizeria de viață pe care o avea să fie dată peste cap. Nebunia știrii avea să-l zdruncine și mai tare când tipul îi propune să-l ajute să-i salveze pe acești oameni. Pe fondul începerii unui război între armatele de furioși pentru putere și resurse, Danny mai râcâie o dată pe fundul sufletului său damnat și reușește să mai găsească ultima urmă de umanitate, demnitate și spirit de sacrificiu. Da sacrificiu, pentru că își va pune în joc și nenorocita de rămășiță de viață pentru a-i salva pe cei ce până mai devreme nu îi suporta lângă el. Adică așa cum se spune, orice suflet oricât de păcătos ar fi mai are o șansă de izbăvire. Se pare că Danny a găsit-o pe a lui. 

Finalul este dramatic, dar leitmotivul cărților lui Moody apare iar: Speranța. Speranța că acea mână de oameni înfometați și speriați vor reuși să reaprindă flacăra umanității într-o lume devastată.

Cam asta ar fi... dacă reușiți să puneți mâna pe cărți citiți-le pentru că merită!

George a.k.a. ZombieMaster

Recenzie Dog Blood (Hater #2) de David Moody

Parerea mea:

Dog blood este volumul al doilea din seria Hater a lui David Moody. Problema este că în limba română nu a apărut decât primul volum și nu se stie când sau dacă editura Leda le va mai scoate pe piață. Aşa că vom vorbi noi despre cele două volume rămase din serie pentru că merită să fie citite.

În partea a doua ne trezim în plină anarhie. Lumea este sfâșiată, civilizația așa cum o cunoaștem s-a dus dracului, familiile sunt destrămate, statele nu mai există, iar totul se reduce la o luptă pentru supraviețuire și un război sângeros dus împotriva acelora care nu sunt la fel. Cei neschimbați s-au strâns în enclave, iar armata îi vânează pe furioșii care, adunați în cete, cutreieră în lung și lat pentru a găsi neschimbați să-i omoare. Singurul țel al tuturor este să-i șteargă de pe fața pământului pe ceilalți. Și dacă asta nu era de ajuns mai apare o nouă varietate de furioși, brutele. Pierzându-şi orice urmă de rațiune, ele se comportă precum niște câini de luptă care o dată dezlănțuiți nu mai pot fi opriți de nimic.

Danny McCoyne își va continua cursa disperată pentru găsirea fiicei sale. Forțat va reuși să-și controleze ura și să se infiltreze printre neschimbați, dar regăsirea și cursul evenimentelor ulterioare vor fi cu totul neașteptate și șocante.(Hai că v-am spus destul!)

Dacă în primul volum atmosfera era apăsătoare și stranie - mai mult caracteristică unui thriller, aici porțile iadului se deschid și teroarea inundă totul. Schimbați sau nu, toți se regăsesc într-o luptă teribilă în care mila sau iertarea sunt două cuvinte care par să nu fi existat vreodată. Totuși, în acest abator, chiar și schimbat, Danny își va putea păstra dragostea pentru copilul său, va reuși să găsească in sufletul sau ultimul dram de umanitate ce îl va motiva un pic mai mult decât ura care îi dirijează pe cei de felul său. Se pare că speranța, da, tot biata speranță, încă mai are o șansă să rămână deasupra acestei grozăvii care a îngenuncheat omenirea. Acțiunea este bine conturată și, așa cum ne-a obișnuit autorul, descrierile sunt cinematografice, nepierzându-se în descrieri sau abundând în date și specificații tehnice. Cum v-am spus și în descrierea primului volum, cititorul nu va reuși să găsească o tabără căreia să-i ia partea; chiar și personajul principal în ciuda scopului său în principiu nobil va face destule lucruri reprobabile, iar cei neschimbați vor dezlănțui holocaustul atât pentru furioși cât și pentru ei înșiși. Totul e în nuanțe de gri, nicio limită nu e clară.

Dacă o să vi se pară că am devoalat cam mult sau sună un pic a spoiler, nu cred că o să stați supărați până o să apară traducerea sau o să faceți rost de o ediție în limba engleză. Vă recomand să citiți cărțile care nu sunt traduse în limba lor originală.

Lectură plăcută în ciuda subiectului!

George a.k.a.  ZombieMaster

Parerea mea si CONCURS: Furiosii de David Moody

Parerea mea:

Hater?

Furioșii de David Moody în traducerea românească. Da, ştiu că sună cam aiurea şi nu este ceea ce trebuie, iar hate înseamnă a urî, dar cum ar fi sunat urâcioșii? Așa că interpretarea traducătorului cred că este cea bună.

O carte răscolitoare care, nu vă luați după cei care spun altceva, merită citită. Dacă ați fost atenți la filmografia americană şi la cea britanică, sper că ați sesizat că americanii pun accentul pe formula clasică a zombie-ului care se mișcă destul de greu, mănâncă creier şi carne de om (Dawn of the dead), iar englezii au o aplecare spre forma turbaților, a celor care se mișcă foarte repede şi unde șansele de supraviețuire sunt minime (28 days, 28 weeks later). Furioșii... eee... cu ei este o altă problemă. Ei nu sunt nici zombie, nici turbați. Ei sunt oameni ca toți oamenii, cu aceleaşi nevoi şi necesități, numai că au o mică problemă... nu-i suferă pe cei care nu sunt ca ei. Da’ nu doar că nu-i suferă, vor să-i omoare, să-i facă praf. E ca și cum dimineața nu te trezeşti alături de soție ci de un vierme scârbos. Stați liniștiți, și reciproc este același lucru, dar cei ce au microbul (sau ce-o fi), poate ei sunt cei normali, sunt mai puternici fizic.

Cartea este tulburătoare și este scrisă la persoana I ceea ce face ca totul să sune mai personal și de aici și mai dramatic. Personajul principal este Danny McCoyne un individ ca orice altul, angajat la Biroul pentru Prelucrarea Amenzilor de Parcare, adică chiar un tip cu totul anost. El trăiește alături de familia sa o viață normală când începe să vadă cum apar cazuri de violență extremă asupra unor persoane de către grupuri organizate spontan. Victimele pentru moment sunt doar furioși, dar nimeni nu-i cataloghează așa, iar toată ura și scârba celor din jur este canalizată împotriva lor. Schimbarea este brutală și nimeni nu are vreo explicație, așa că Danny observă cum toată viața și implicit societatea în care trăiește începe să se destrame și să o ia razna. Totul până într-o bună zi când va simți un val de ură de neconceput și un dezgust teribil pe care familia sa îl revarsă asupra lui. Din acel moment va ști că lumea pentru el s-a sfârșit și că va trebui să fugă și să lupte pentru viața sa. Doar fetița lui nu are acel sentiment față de el și de aici groaza de a-și părăsi copilul pe care îl simte că este la fel ca el și care se află în mâna taberei adverse. Neputința de a salva copilul îl va măcina îngrozitor, dar numai gândul de a se întoarce înapoi la ea îl va ține în viață şi îi va da un țel în această lume aflată în pragul distrugerii. Teama că nu-și va putea proteja familia îl poartă printr-o întreagă gamă de emoții ce vor atinge paroxismul în momentul în care va conștientiza că ceva s-a schimbat în existența sa și nimic nu va mai fi la fel. Ura pe care o simte din partea celorlalți și dorința sa și a celor ca el de a-i omorî pe ceilalți va deveni vectorul după care își va călăuzi de acum încolo viața.

Tensiunea este bine dozată de către scriitor. Acțiunea, așa cum ne-a obișnuit Moody, debutează direct și fără multă pregătire și nu va trena deloc. Este interesant cum autorul, prin sentimentele de confuzie și groază ale personajului principal prins în vâltoarea evenimentelor, descrie modul în care societatea se manifestă și se deteriorează.

Romanul este răscolitor tocmai prin prisma faptului că tabăra inamică este tot a oamenilor și nu a unor monștri, iar de aici și greutatea cititorului de a ține cu o parte sau cu alta, pentru că oricare din ele sunt și victime și călăi în funcție de situația apărută.

Un stil nou, o idee nouă, și cine ştie... poate va naşte un curent nou. Merită s-o citiți!

George a.k.a. ZombieMaster

CONCURS

Dacă v-a trezit interesul, puteți câștiga volumul Furiosii (Haters #1) oferit de Mythical Books (nesponsorizat) prin lăsarea unui comentariu în care să indicați numele și numele GFC prin care urmăriți Mythical Books. Noi zicem că merită!
Va puteti inscrie pana pe 9 septembrie.

Cartea nu este sponsorizata.
Aveti grija sa va inscrieti la Stalkers!

Parerea mea: Disintegration (Autumn #4) de David Moody

Parerea mea:

Vreți o carte dată naibii cu zombie? E, asta e! Chiar dacă face parte din seria Autumn a lui David Moody, sare destul de bine din tipar. Primul volum mi-a plăcut prin prisma noutății şi a sensibilității lui, al doilea a continuat povestea, dar nu a mai avut aceeaşi sclipire, iar al treilea pare o punte între volume chiar dacă finalul îl salvează prin tensiunea pe care autorul o adaugă cu atenție.

Revenind la volumul al 4-lea Disintegration, chiar dacă se petrece în paralel cu volumul al 3-lea al seriei, acțiunea este explozivă. Autorul lasă un pic la o parte personajele consacrate şi îşi îndreaptă privirea spre un alt grup de supraviețuitori, ulterior va mai apărea unul, care pentru moment este un pic mai organizat şi nu manifestă isteria de a fugi din calea morților vii. 

Caracterele personajelor sunt foarte diferite, de la tipi cu capul pe umeri şi cu gândul la ziua de maine, la puşti impetuoşi şi imprevizibili care au impresia că dau dovadă de curaj, deşi acest curaj s-ar putea numi câteodată prostie sau inconştiență. Eroii noştri sunt supuşi permanent asaltului morților vii, iar tensiunile în aceste condiții, cum era de aşteptat, nu întârzie să apară. Cei tineri se distrează pescuind zombie peste baricadă, „jucându-se” într-un mod idiot cu ei până îi omoară. Ceilalți se străduie să se obişnuiască cum pot cu situația existentă încercând să uite dramele majore prin care au trecut şi în care şi-au pierdut ba copiii, ba soția sau soțul, ba pe toți la un loc. Pentru a le mai băga un pic frica în oase, parcă nu era destul şi aşa, autorul vine şi cu un virus sau microb care curață şi acesta dintre ei, mărind angoasa deja existentă a supraviețuitorilor. Tabăra fortificată în care se află şi din care doar fac raiduri pentru a se aproviziona (normal că cei mai tineri şi nesăbuiți nu caută mâncare şi haine, ci băutură şi țigări), este asaltată şi cu toate sacrificiile făcute este năpădită de monştrii, iar oamenii sunt puşi pe fugă în căutarea unui nou refugiu. În cursa lor dau peste sanctuarul unui alt grup unde găsim tipare umane apropiate, iar cei tineri ce credeți că vor face în continuare? Bineînțeles că până la final soarta acestui loc este şi ea pecetluită.

                

 Morții vii sunt din ce în ce mai activi şi distrugători cu toate că natura îşi urmează cursul, decăderea lor fizică este majoră, iar forța lor stă în număr nu în putere fizică. Descrierile vizuale sunt foarte puternice, aşa că o să aveți parte de multe lucruri dezgustătoare şi scârboase. Luptele sunt cinematografic evocate, iar cei ce s-au plâns că în volumele precedente nu au avut parte de aşa ceva vor întâlni aici din plin. Cu adevărat de la început până la sfârşit. Cadrul este mult mai sumbru, ajungându-se în unele momente la apariția unor bălți pline de putreziciune formate din cadavre descompuse în care mai plutesc câte o ureche sau un membru. Dar cum era de aşteptat Moody ne pregăteşte o surpriză pentru ultimul volum astfel încât soarta personajelor este învăluită în mister.

Stilul cărții este tot britanic, nu prezintă clişee de film hollywoodian, dar desfăşurarea este alertă şi nu veți avea momente de plictiseală. Pentru fanii genului cred că este o carte reprezentativă, însă vă spun că merită citită seria întreagă pentru că David Moody aduce un suflu nou în literatura horror.

George

Parerea mea - Autumn: Purification (Autumn #3) de David Moody

In Autumn: Purificarea, eroii din volumele anterioare Autumn si Autumn: The City lupta impreuna pentru a supravietui intr-o noua lume terifianta.

Impiedicati doar de rapida descompunere, mortii par a avea un singur scop - sa bantuie si sa distruga singurul lucru care ii atrage in tacuta, ramasa fara viata lume: supravietuitorii plagii, care se regasesc acum intr-o inferioritate de 1.000.000 la 1...

Parerea mea:

In this third part, everything is going according to Murphy's law:"Anything that can go wrong, will go wrong"… but hope still remains.

Or maybe not…

O lege a lui Murphy spune : Dacă ceva poate să meargă prost, atunci o să meargă prost. Cam aşa s-ar putea caracteriza şi acțiunea din această a treia parte din seria Autumn a lui David Moody. Din cauza intervenției armatei, care de obicei între a face un lucru bun sau unul rău (ați ghicit rezultatul, nu?) face totul praf, supraviețuitorii se trezesc iar pe fugă cu arătările pe urmele lor.

Veți avea parte în sfârşit şi de îndelung aşteptata explicație a calamității ce s-a abătut asupra umanității. Zombie vor fi tot mai îndrăzneți, dar fiți liniştiți, ca şi în volumele precedente, nu veți avea parte de descrieri nici prea amănunțite nici prea dezgustătoare. Personajele vor reuşi să se salveze pentru moment (mai sunt două volume în serie), iar greutatea asigurării traiului de zi cu zi le va pune la grea încercare spiritul. Speranța există, dar e pe cale de a se stinge în fața destinului implacabil al omenirii şi a faptului că ei s-ar putea să fie ultimii supraviețuitori.

Pentru moment volumul mi s-a părut un pic cam ca o punte între părți, dar finalul schimbă această percepție. Cartea se încadrează în serie, şi sper ca ultimele două volume să fie ori electrizante ca un film bun de acțiune ori intense din punct de vedere emoțional şi cu un final imprevizibil şi bine scris.

G.

Review - Autumn: The City (Autumn #2) by David Moody

A bastard hybrid of War of the Worlds and Night of the Living Dead, the Autumn series chronicles the struggle of a small group of survivors forced to contend with a world torn apart by a deadly disease. After 99% of the population of the planet is killed in less than 24 hours, for the very few who have managed to stay alive, things are about to get much worse.  Animated by "phase two" of some unknown contagion, the dead begin to rise. At first slow, blind, dumb and lumbering, quickly the bodies regain their most basic senses and abilities... sight, hearing, locomotion...  As well as the instinct toward aggression and violence.  Held back only by the restraints of their rapidly decomposing flesh, the dead seem to have only one single goal - to lumber forth and destroy the sole remaining attraction in the silent, lifeless world:  those who have survived the plague, who now find themselves outnumbered 1,000,000 to 1...

While the first Autumn novel focused on those who escaped the city, Autumn: The City focuses on those who didn't.

Without ever using the 'Z' word, the Autumn series offers a new perspective on the traditional zombie story. There's no flesh eating, no fast-moving corpses, no gore for gore's sake. Combining the atmosphere and tone of George Romero's classic living dead films with the attitude and awareness of 28 Days (and Weeks) later, this horrifying and suspenseful novel is filled with relentless cold, dark fear.

Parerea mea:

 Cartea Autumn: The city, este volumul doi din seria distopică Autumn.

Autumn - prima carte din serie, după cum am văzut în multele recenzii pe care cititorii le-au făcut, este o carte de genul o iubeşti sau o urăşti. Mie mi s-a părut deosebită, scuze dar este părerea mea, tocmai pentru că am văzut în ea un altfel de poveste cu subiectul zombie. 

Dacă vroiați o carte „clasică” cu zombi, fiți liniştiți, iar dacă aveați vreo nelinişte, calmați-vă! The city, este ceea ce aşteptați. Veți găsi clasica fugă a oamenilor pentru supraviețuire, morți umblători activi (totuşi nu ca în filme), un oraş devastat, apar şi victimele umane şi marea evadare de la final. Iar despre toate criticile care au fost aduse scriitorului în primul volum cred că nu ar mai avea rost în cel de față. 

Îi regăsim pe Emma si Michael printre personajele care se înmulțesc şi se diversifică, apare şi armata, dar tot o să rămâneți fără explicații privind molima si cauza ei, dacă la asta vă aşteptați.

Este o carte plăcută (pentru o carte cu zombie), pe care v-o recomand.

Totuşi, Autumn este preferata mea (până acum). Ne revedem în Autumn: Purification.

G.

My thoughts:

The book Autumn: The city, is the second volume in the dystopic Series Autumn.

The first book – Autumn, from what I’ve seen in the many reviews that readers had posted, is a love it or hate it kind of story. Personally I find it special, sorry but that is my opinion, exactly because I’ve seen another kind of walking dead story. 

So, don’t sweat, if you had a restlessness, stay calm! The city is what you have expected. You’ll find the classical humans run for survival, the dead walkers are more active (still not like in the movies), a city that is wasted, victims to be, and a great escape in the end. And about the criticisms that have been brought to the author for the first book, now they are pointless.

We find Emma and Michael again, among more diversified characters, even the army appears, but you don’t find an explanation for the bug, plague or whatever it was.

It’s a nice book, for a walking dead one, and I recommend it to all of you.

Still, Autumn is my favored (until now). See you with Autumn: Purification.

Review - Autumn - Autumn#1 de David Moody

My thoughts:

If you had in view when you got this book or if you got it just because you heard that is a zombie story, then you should know that you’ll not find “brain eaters” or something like “Return of Living Dead”.

This book is about people. About living people who still have feelings, emotions, passions and dramas. Moody, like he accustomed us, (look at the “Hater”), steps abruptly into action, without too many descriptions and without wasting time. The explanation of the pandemic or apocalypse (as you prefer) is left to the reader’s choice.

The characters are suddenly pulled from the daily routine and transported into a world of death (of the humans, not of the animals), and the few survivors who are gathering together (you’ll see by yourself how) are witnessing with horror to the metamorphosis of the majority of the corpses which infest the city. The living-deads, as I said, do not move too fast and they do not rise with the instant hunger for human flesh. They are used by the author to mark the tension of those who survive.

The three main characters (Carl, Emma and Michael), launch themselves into a race of survival, not by shooting in all directions, but trying to restore the most elementary conditions of civilization which has disappeared, like: toilet, electricity and basic daily food. Carl is torn apart by the loss of his wife and daughter, and Emma and Michael look for each other, live together without developing a romantic relation but one based on compassion and emotional support. They are not prepared, they are not heroes, but common people who difficultly manage to survive the conditions that fate has imposed onto them.

The end is neither Hollywood like, nor tragic. The key word is hope, hope of survival, hope of the future.

I recommend reading this book not for the walking monsters, but for the basic human feelings of the characters that are found in each of us and which, due to daily struggles, we do not let unfold as much we should.

Read it and learn again to listen and cherish the one next to you.


G.
In mai putin de 24 de ore, un virus distruge toata populatia. Miliarde sunt ucisi. Mii de oameni mor in fiecare secunda. Nu exista semne, nu exista semnale de alarma. In cateva clipe de la infectie fiecare victima sufera o moarte violenta si ingrozitoare. Raman doar o mana de supravietuitori. Pana la sfarsitul primei zile, cei ramasi in viata isi doresc sa fi murit si ei. Apoi, boala loveste din nou si iadul se dezlantuie... O situatie rece, intunecata si inconfortabil de plauzibila.

Parerea mea:

Dacă ați luat sau vă atrage această carte doar pentru că ați auzit că este o povestire cu zombie, când o veți citi să ştiți că nu veți găsi în ea mâncători de creiere sau ceva de genul “Intoarcerea morților vii”. 

Această carte este despre oameni. Despre oameni vii care mai au sentimente, emoții, pasiuni şi drame. Moody, aşa cum ne-a obişnuit, dovadă şi “Furioşii”, intră direct în acțiune, fără prea multe descrieri şi fără pierdere de timp. Explicația pandemiei sau a apocalipsei (după cum preferați) o lasă în seama cititorului. 

Personajele sunt rupte brusc din rutina zilnică şi transportate într-o lume a morții (a oamenilor, nu a animalelor), iar cei câțiva supraviețuitori care se strâng împreună (veți vedea singuri cu ajutorul a ce) asistă cu groază la metamorfoza majorității cadavrelor ce împânzesc oraşul. Morții vii, după cum v-am mai spus, nu se mişcă nici prea repede, nici nu se trezesc cu o foame instantanee de carne umană. Ei sunt folosiți de autor pentru a marca tensiunea celor ce au supraviețuit. 

Cele trei personaje principale (Carl, Emma şi Michael), se lansează într-o cursă a supraviețuirii, dar nu împuşcând în toate direcțiile, ci încercând să refacă cele mai elementare condiții ale civilizației ce a dispărut, de genul: toaletei, curentului electric şi a hranei zilnice. Carl este sfâşiat sufleteşte de moartea soției şi a fiicei, iar Emma şi Michael se caută unul pe altul, stau împreună, dar fără a dezvolta o relație romantică, ci una bazată pe compasiune şi ajutor emoțional. Nu sunt pregătiți, nu sunt nici eroi, ci doar oameni simpli ce reuşesc cu greu să reziste condițiilor ce soarta le-a impus.

Finalul nu este nici hollywoodian nici tragic. Cuvântul de ordine este speranța, speranța supraviețuirii, speranța viitorului.

Vă recomand să citiți cartea nu pentru monştrii umblători, ci pentru sentimentele simple umane ale personajelor ce se regăsesc în fiecare dintre noi şi pe care, din cauza vieții cotidiene, nu le mai lăsăm să se manifeste atât cât ar trebui.

Citiți-o şi reînvățați să-l ascultați şi prețuiti pe cel de lângă voi. 

G.