Recenzie si Concurs Vrajitor si Vrajitoare de James Patterson

Stii ca viața e chiar de rahat atunci când îți doresti cu disperare să fii internat, drogat sau supus la şocuri ca să te întorci la realitate. In acest moment aş accepta bucuroasă o lobotomie. Bănuiesc că asta e ceea ce înfrunți când libertatea nu mai e nici măcar un vis de drogat.

Dați-mi o lobotomie sau dați-mi moartea!

Am preluat odată pe pagina mea de facebook o lozincă care spunea: „Book hangover: Inability to start a new book because you’re still living in the last book’s word”. Cam aşa şi eu, deşi lumea ultimei (ultimelor) cărți citite e una foarte reală. Ca să trec pragul m-am oprit la Vrăjitor şi Vrăjitoare.

Pot spune că am decis bine.

Mi-a plăcut încă de la început. Motto-ul ales pentru volum (citat din Edward Morgan Forster) mi-a oferit promisiunea unei cărți care merită citită, a unei cărți care prin plăcerea unei aventuri supranaturale să ofere nişte sfaturi, lecții de viață sau cum vreți să le numiți.

Dând pagina, mi-a plăcut şi motto-ul ales pentru Prolog. „Nu mai eşti în Kansas” m-a îndrumat bineînțeles spre „Vrăjitorul din Oz” (Cu toate acestea, spuse Sperie Ciori, eu am să cer creier în loc de inimă, pentru că un prost, nu ar şti ce să facă cu inima chiar dacă ar avea-o. // Voi, oamenii care aveţi inimă, aveţi ceva ce vă îndeamnă să nu faceţi rău, dar eu nu am inimă şi de aceea trebuie să fiu cu luare aminte.)

Aşadar un început bun.

Dar mi-a mai plăcut un lucru: modul în care e structurat volumul, pe cărți şi capitole ceea ce se potriveşte cu intriga. Această structură, asemănătoare unei legi importante (ex. un cod civil), susține şi subliniază existența Noii reglementări care stă la baza întregii intrigi a seriei. Fiecare capitol aduce cu el o pierdere a unui drept sau ivirea unei raze de speranță, o schimbare în bine sau rău.

Vrăjitor şi vrăjitoare, cel puțin pentru mine, aduce o noutate. Aceasta este relația dintre frații Whit şi Wisty. De regulă, eroul unei distopii (ex. Eve, Divergent, Jocurile Foamei, Immortal Rules) este rupt de familia sa şi îşi începe călătoria singur. Ulterior se ataşează de cineva şi această relație devine importantă pe parcurs. Aici avem de la început o relație importantă. O relație puternică, o dragoste şi grijă frățească care asigură suportul necesar fratelui de aproape 18 ani ce are de înfruntat o condamnare imediată la moarte şi surorii aflată la vârsta rebeliunii adolescentine– 15 ani, iar autorul surprinde foarte bine gingăşia şi dragostea dintre cei doi.

Cei doi frați sunt destul de bine conturați. Cu firi deosebite, preocupări deosebite reacționează însă la fel în fața primejdiei: tot ce contează e protejarea celuilalt. Acțiunile lor vorbesc pentru ei, şi se vede că autorului îi sunt dragi.

Narată la persoana întâi, povestea ne arată când punctul de vedere al lui Whit când pe cel al lui Wisty. Aceste puncte de vedere sunt însoțite de o adaptare a stilului, fiecare capitol purtând amprenta personalității eroului său, ceea ce acordă încă un plus cărții.

Deşi povestirea tratează teme serioase, autorul păstrează şi o notă comică care permite cititorului să digere informațiile privind atrocitățile comise de Noul Ordin. Nota comică este dată de reacțiile şi replicile celor doi frați chiar dacă, într-o situație similară, altora nu le-ar fi posibil să reacționeze la fel. Oricum totul este explicabil. Whit şi Wisty nu sunt doi frați obişnuiți ci sunt acei doi frați, vrăjitor şi vrăjitoare, subiectul unei vechi profeții şi care trebuie ucişi pentru a opri împlinirea acesteia. Simplu? Aparent nu.

Linia principală a poveştii, supraviețuirea celor doi pentru salvarea lumii şi împlinirea profeției, este doar atinsă în acest volum. Se pare că autorul a vrut să ne păstreze la fel de neştiutori cum sunt şi protagoniştii şi a reuşit. Liniile secundare apar treptat şi se împletesc armonios cu principala: dragostea pierdută, reîntregirea familiei – găsirea părinților, salvarea acelora în pericol imediat.

Ritmul este alert, cartea se citeşte dintr-o răsuflare şi are multă acțiune pe care o poți vizualiza.

Există şi unele minusuri ale poveştii. De exemplu, un aspect pe care aş vrea să-l clarifice autorul în următoarele volume (pentru că nu a făcut-o prea bine în acesta) ar fi acela al lumii dinainte de instaurarea Noului Ordin. Să înțelegem că „normalii” şi „anormalii” trăiau în bună pace? Că anormalii nu-şi ascundeau abilitățile? Cum s-a ajuns de fapt şi care au fost motivele pentru care a fost posibilă preluarea puterii de către Noul Ordin. De ce este nevoie de magie pentru îndreptarea situației?

Oricum, Vrăjitor şi vrăjitoare poate părea doar un alt roman fantastic, dar dacă îl citiți cu o oarecare atenție veți descoperi mult mai mult.

PS Nu am citit Harry Potter (şi nici nu ştiu când o să citesc) aşa că nu pot confirma sau infirma acuzațiile unora că autorul a realizat un alt HP. Oricum, premisele (dacă filmele redau cât de cât cărțile) sunt suficient de diferite. În definitiv oricine poate avea o baghetă şi o carte de vrăji; chiar şi eu am două puse bine, dar pe care le folosesc doar atunci când trebuie să mă duc la bal şi îmi trebuie o rochie nouă. 

Si în clipa aia, în secunda aia, a fost ca şi cum totul era din nou aşa cum trebuia să fie, genul de viață pe care am crezut întotdeauna că o să-l am.

Dar numai în clipa aia.

Daca nu aveti cartea inca si v-am facut cat de cat curiosi puteti completa formularul si veti avea sansa, daca urmariti Mythical Books via GFC, sa castigati un exemplar.
a Rafflecopter giveaway

Castigatorul e

Anduu Tr aka Andu'