Total Recall - Film Vs Film

“La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Știți expresia, nu? E, eu chiar astăzi (duminică) am pățit-o. Am zis să merg la film, că tocmai a apărut de curând și vroiam să vă scriu despre el. După ce mi-am terminat treburile, lecțiile cu copiii, am zbughit-o la film. Și ce să vezi? O înșiruire mai mare de platitudini, clișee, replici fără rost, filozofie aiurea și simbolistică ieftină cum nu am mai văzut de mult într-un film. Dacă ar fi fost vorba de un film de duzină aș fi închis ochii. Dar să faci asta cu un film de buget mare, și pe deasupra un remake, știind că oamenii vor avea un reper, mi se pare chiar ciudat.

Deci, să pornim bătrânește... Total Recall este filmul și are la bază o povestire de Philip K. Dick. Povestirea este bună, nimic de zis, nu o comentăm acum, a apărut și în românește la editura Nemira sub numele de Amintiri garantate în culegerea de povestiri Furnica electrică. În anul 1990 apare filmul Total Recall cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal. Da, este un film de anii 90, cu efecte din acea vreme, nici nu ştiu dacă a fost folosit vreun efect CGI, cine știe, poate doar scena scanner-ului, mai mult doar machete și efecte tradiționale. Filmul a fost un succes la vremea lui, Arnold era pe val (încă nu apăruse Terminator 2), şi povestirea lui Philip K. Dick cu toate că nu a fost decât ideea de la baza filmului a fost bine dezvoltată. Sigur, acum o să spuneți că e puțin perimat, dar peste ce nu trece timpul... Arnold desigur nu este Al Pacino, și nimeni nu îl pune să rostească vreo tiradă, ci să facă ce știe el mai bine: să spargă capetele băieților răi. Iar la chestia asta, mă repet, se pricepe foarte bine. Este un film unde violența este garantată, așa erau și vremurile, uitați-vă și la alte filme de atunci, dar cred că împătimiții genului SF nu l-au ratat. În ceea ce privește subiectul, el ar suna cam așa: Pământul este secat de resurse, populația a crescut la un nivel alarmant şi drept urmare a început colonizarea planetei Marte. Societatea este una opresivă, apare rezistența, iar Douglas Quaid, un fost agent secret pe nume Hauser infiltrat în rezistență, este dezactivat și i se şterge memoria. Din cauza unei vizite la un sediu de implantat vise, memoria i se reactivează, iar evenimentele capătă o nouă turnură. El pleacă pe Marte, prietenii devin dușmani și viceversa, secretele ies la iveală, gloanțele încep să șuiere în toate direcțiile, totul o ia razna şi un mister străvechi care va salva planeta este descoperit. Cam asta e pe scurt, mai mult nu vreau să spun pentru că putem avea prieteni ce nu l-au văzut și nu ar fi frumos să le stricăm plăcerea primei vizionări. Este un film tipic de acțiune cu Arnold Schwarzenegger.

 

 
În filmul de astăzi, cel din 2012, apar niște chestii noi, dar cum se știe, nu tot ce e nou e și bun. Totul pleacă de la aceeași idee, dar cam aici rămânem și noi cu asemănările. Nu zic că ar fi ceva rău, însă dacă ar fi dezvoltat ideea într-un sens interesant nu aș fi avut nicio problemă. Planeta Marte? Luați-vă adio de la ea. Totul se petrece pe un Pământ devastat, unde doar Marea Britanie și Australia mai sunt locuibile. Și deodată, parcă scenariștii au intrat în pană de idei. Sunt aduse unele scene din filmul vechi sau unele personaje sunt contopite și nu cred că a fost din cauza bugetului. Apar cadre care te duc cu gândul la alte filme. Australia arată precum orașul din Bladerunner al lui Ridley Scott, o cursă de mașini te duce cu gândul la Al cincilea element al lui Luc Besson, iar forțele de poliție alcătuite din roboți seamănă îngrozitor de mult cu clonele din Războiul clonelor al lui George Lucas. Parcă te aștepți să apară Darth Vader de după un colț, precedat de tema sa muzicală. Unele dialoguri sunt împănate cu filozofie de duzină ce cu siguranță nu își are rostul. Efectele sunt CGI, însă se văd un pic cam desenate ca într-un joc video. Normal că sunt efecte, dar nu se compară, de exemplu, cu cele din Pirații din Caraibe partea a treia, unde furtuna arată cât se poate de reală. Ca o curiozitate, apare la un moment dat o prostituată cu trei sâni. Este un element preluat din filmul precedent, numai că acolo își avea rostul, pentru că pe Marte din cauza lipsei de aer apăruseră diverse mutații genetice. Dar în acest film nu mai apar și alții, iar purtătoarea acestei triplete este ca nuca-n perete. Mă gândesc că cineva din noua echipă a rămas foarte afectat de apariția asta acum 22 de ani. Mai sunt elemente preluate din filmul anterior, dar și explicațiile acestora sunt cam trase de păr. Nu insistăm asupra lor pentru că ar trebui să ne referim la anumite scene anume și nu vrem să dăm spoiler-e.
 Rolul principal este interpretat de Colin Farrell, un actor bun ce își face treaba ca la carte.  Din păcate nu i-au creat un stil de luptă propriu. Deși bună, coregrafia i se potrivea mai bine unuia ca Jet Li. Oricum, Collin Farell nu este tipul Die Hard. Alte părți bune... sunt câteva scene haioase, dar nu cât să salveze filmul. Poate și Kate Beckinsale frumoasă și rea.

De recomandat, nu am să fac asta. Dar dacă vă nimeriți printr-un mall, și aveți de omorât vreo două ore, cine știe, poate vă faceți curaj și intrați la film. Mai vorbim după aceea. Trailer-ul este atât de bun încât poate păcăli pe oricine.