Recenzie Frenezia de Francesca Lia Block

LIV ARE UN SECRET TULBURĂTOR.

Când a împlinit treisprezece ani, lui Liv i s-a întâmplat ceva care i-a schimbat complet viaţa. Din acest moment, se simte pierdută…nu se mai regăseşte în nimic. Singurele clipe în care este cu adevărat ea însăşi sunt cele petrecute alături de prietenul ei, Corey, în pădurea din jurul oraşului în care cei doi locuiesc. Dar lucrurile continuă să se complice: în pădure, Liv este urmărită de o femeie misterioasă, un grup de băieţi ciudaţi o pândesc... şi tot aici află de blestemul ce pare că o va bântui pentru totdeauna.
Blestemul care, cu patru ani în urmă, i-a provocat FRENEZIA. Şi care i-o poate provoca din nou, cât de curând…

„Un roman care te captivează şi pe care nu-l poţi lăsa din mână până la ultima pagină.” — Cassandra Clare, autoarea seriei bestseller New York Times „Instrumente mortale”

„Îmi place lumea extravagantă, melancolică, din acest roman, îmi place această eroină, cu nenumăratele ei secrete.” – Claudia Gray, autoarea seriei bestseller New York Times „Evernight”

„O poveste paranormală pasionantă, densă, fermecătoare, cu o eroină aparte şi o punere în scenă suprarealistă, captivantă.” – Kirkus Reviews

Parerea mea: 

În mod clar Frenezia mi se pare subestimată, dar da, cine caută doar aventura şi lectura „de croazieră” poate zice că este o carte nereuşită.

Poate începutul şochează prin etalarea unui aspect pe care ne-am învățat să-l considerăm tabu, deşi face parte din viața tuturor (şi băieții au mame, iubite, fiice) şi reprezintă în mod tradițional şi biologic depăşirea unei etape de dezvoltare fizice şi psihice.

Din punctul meu de vedere, Frenezia prezintă probleme foarte pământeşti, elementul fantastic oferind doar cadrul necesar, ajutorul pentru a sublinia existența diferențelor care ne marchează viața şi lumea reală.

Frenezia se referă la noi oamenii, la ceea ce ne deosebeşte, la ceea ce ascundem de alții. Supuşi propriei firi, în fiecare dintre noi poate exista un monstru sau ceva necunoscut de care ne ferim crezând că este monstruos. Că reacția celorlalți ne poate face să credem că este întradevăr o deviație periculoasă (şi jenantă) ce nu poate fi controlată.

Totodată fiecare reacționăm diferit; unii alegem calea extremă, alții alegem supraviețuirea, alții vrem şi integrarea. Indiferent de ce-am vrea însă, contează ceea ce decizi să fii, ceea ce decizi să faci. Ai controlul. Îți poți alege propriile valori sau te poți plia pe valorile celorlalți. Ce este bine şi ce este rău nu este alb şi negru ci gri, multe nuanțe de gri.

Personajele sunt create astfel încât fiecare reprezintă o mostră a unui sentiment, fenomen, decizie.

Olivia are de a face cu o schimbare radicală. Pe parcursul acțiunii emoțiile ei ajung la un nivel din ce în ce mai ridicat riscând să inunde totul. Miza e prea mare, efectele pot fi dezastruoase pentru a-şi putea permite să piardă controlul. Dar e suficient de puternică să facă față? Între familie, prietenie şi iubire are şansa să aleagă şi, în final, alegerea e doar a ei. 

Pace are propriile secrete ce par greu de dus în tăcere. Corey este acel reazăm de care am avea toți nevoie. Joe e ajutorul din umbră. Victor e (doar?) o victimă. În rest sunt aceia care presează, care provoacă, care consideră că scopul scuză mijloacele, care răspândesc ura şi doresc răzbunarea, care nu acceptă că suntem diferiți, care nu pot înțelege. 

Autoarea ne înfățisează alternativele şi consecințele lor. Întotdeauna e vorba de alegerea pe care o facem noi.

După ce te-ai obişnuit cu ideea că nu-i o carte obişnuită, observi că eşti deja prins în sentimentele Oliviei. Vrei să afli ce se va întâmpla, vrei să afli deznodământul. Nici nu îți vei da seama probabil că ai ajuns la ultima pagină. 

Finalul pluteşte în tristețe şi multe regrete, dar oferă posibilitatea unui viitor. Autoarea e blândă şi ne mai lasă să alegem o dată. Ne lasă să decidem ce final preferăm (măcar pentru Pace): unul real sau unul fantastic?

Nu este o carte de aventuri, dar poate deveni una de suflet.

M-am uitat în ochii lui Joe şi am văzut de unde veneam, durerea, dar şi frumusețea. M-am uitat în ochii lui Corey şi am văzut încotro mergeam, îngrijorarea şi emoția.