Recenzie Nu plange sub clar de luna de Heather Davis

„Ochii i-au sclipit în lumina argintie a lunii. Eu. El. M-am ars.”

Aparențele înşeală. Aparențele contează. Contează pentru că oamenii nu sunt obişnuiți sau nu vor să vadă dincolo de ele. Contează pentru că nu vor să cunoască cu adevărat persoana de lângă ei, contează pentru că servesc intereselor ascunse pe care le au.

Aparențele au trimis-o pe Shelby în tabăra de reeducare, aparențele au servit mamei sale vitrege pentru a obține ceea ce a vrut.

Shelby nu este o prințesă ce are nevoie să fie apărată sau salvată. Ea este acea adolescentă suficient de deşteaptă şi cuminte care are de suferit din cauza aparențelor de care uneori nu i-a păsat. Dar... uneori totul se întâmplă cu un rost. Pedeapsa primită, reeducarea impusă va avea cu un cu totul alt rezultat.

Austin este rebelul atrăgător, băiatul misterios care fură atenția şi inima oricărei fete şi trezeşte gelozia celorlalți băieți. Pe el și pe Shelby îi apropie pierderea mamelor, relațiile defectuoase cu tații şi hormonii adolescenței, iar liantul perfect există în pornirea lui Shelby de a ajuta pe toată lumea mai puțin pe ea însăși. Aparențele ar spune că avem de a face cu un uşor flirt de vară. Aparențele înşeală.

Aventura începe chiar înainte de a ajunge în Tabăra Semilunii. Urmările sunt: o apropiere de Austin, nişte aparențe amăgitoare şi o posibilă catalogare drept recalcitrantă ceea ce ar aduce foarte aproape mutarea într-o altă tabără mult mai rea. Intențiile bune pot avea rezultate neaşteptate, uimitoare sau chiar dezastruoase. În final dorința mamei vitrege se împlineşte, dar costul nu mai pare aşa de mare. Există persoane pentru care merită să faci sacrificii.

Stilul autoarei îți permite să-ți închipui totul, de la fiecare piatră şi creangă din pădurea înfricoşătoare sau atrăgătoare până la tremurul fricii sau fiorii dragostei care ți se strecoară pe şira spinării. Citeşti cartea şi vei vedea totul, ca într-un film.

Nu plânge sub clar de lună este o carte pentru adolescenții aparent cuminți, pentru cei aparent nepreocupați de sine... Are mister, secrete întunecate, aventură, pericole de moarte, salvări spectaculoase şi multă iubire. Deşi fantastică, foloseşte şi naşte sentimente, trăiri perfect naturale, umane. Ce şi-ar mai putea dori tinerii? Aparent nimic.

Este diferită de alte cărți despre vârcolaci şi vampiri (sau alte creaturi fantastice). Nu plânge sub clar de lună aduce o lectură plăcută şi un mod agreabil de a-i învăța pe tineri să gândească înainte de a face ceva. Ne demonstrează că societatea se conduce după aparențe. Aparențele arată că este o carte pentru toți adolescenții. Aparențele, de data asta, nu înşeală.