„Un erou
nu este mai curajos decât un om obişnuit, dar
curajul lui ţine cu cinci minute mai mult.”
Ralph Waldo Emerson
Vrând-nevrând ne
întoarcem tot la subiectul care a devenit un simbol sau o marcă a blogului –
zombie-ul. Şi cu o atmosferă aşa bacoviană cum este în dimineaţa asta (sâmbătă),
nici nu era foarte greu. Totuşi, povestirea pe care am ales-o iese din tiparul
standard pe care îl cunoaşteţi (a câta oară vă spun asta?). Nu este nici o
istorioară medievală, nici una din timpurile moderne ale apocalipsei. Am putea
spune că este un techno-triller, cu accente de film poliţist, spionaj sau
acţiune, ce mai, o adevărată tornadă de adrenalină şi unde creaturile mucegăite
sunt folosite de către nişte indivizi fără scrupule pe post de armă biologică.
Patient Zero de Jonathan Maberry este cartea despre care
vreau să vă vorbesc şi unde avem din nou un tip bine pregătit, expert în artele
marţiale, fost militar şi acum poliţist, care poartă în suflet un vechi regret,
o cicatrice ce nu vrea să se închidă. Parcă sună destul de cunoscut, o idee
folosită în mai multe cărți sau filme, dar nu-i nimic, mergem mai departe căci
treaba devine urâtă chiar de la început. Joe Ledger se trezeşte ridicat de
nişte băieţi cu ceafa groasă de la FBI şi pus într-o cameră cu un individ, un
terorist, pe care tocmai îl omorâse cu o săptămână înainte. Un individ care
este mort şi se repede la tine să te omoare îţi ridică unele mici probleme. La
început crezi că sunt în mintea ta, dar dacă individul sare să te muşte, atunci
realizezi că s-ar putea ca lumea să se fi dus dracului şi glumele proaste nu-şi
mai au locul. Iar dacă şi Agenţia Guvernamentală este pusă pe jar, înseamnă cu
adevărat că totul a luat-o razna. Şi doar pentru că doi indivizi fără scrupule,
plini de bani, se gândesc că pot negocia cu teroriştii, iar de aici pot veni câştiguri
imense. Ce contează dacă mai mor şi câţiva fraieri, se întâmplă zi de zi şi nimeni
nu plânge după ei. V-am trezit interesul? Ce bombe, ce atentate? Cum vă sună o
armată de zombie pe post de armă biologică? Nu focul va mistui lumea, ci
microbul morţilor vii. Teribil, nu? Uite aşa, Joe Ledger împreună cu o echipă aleasă
de el pe sprânceană, încep să golească încărcătoarele într-un ritm alarmant şi
să fugă din loc în loc pentru a înăbuşi din faşă o infecţie sau o invazie în
masă. Oricum ceea ce îi derajează pe toţi este că teroriştii sunt cu un pas
înainte de fiecare dată. Şi că ţelurile lor ţintesc mai sus de a transforma
câţiva nenorociţi în zombie. Din nou ne trezim cu soarta lumii pe muchie de
cuţit. Dar când n-a fost aşa?
O cursă cu adevărat
nebună, cu noi provocări şi întorsături de situaţie pe care nu le veţi bănui. O
carte înfricoşătoare, care vă va ţine prinşi în lectură. E scrisă bine,
informată, într-un stil antrenant şi susținut cu un limbaj haios, eroul având
ceva din stilul mucalit al personajelor lui Bruce
Willis. Jonathan Maberry face cu adevărat un tur de forţă, cartea este
plină de acţiune, fără descrieri inutile şi fără timpi morţi. Romanul are un
suflu proaspăt care va fi pe gustul cititorilor de acest gen. V-o recomand cu
încredere.
„Până în clipa morţii, niciun bărbat nu poate fi sigur de curajul său.”
Jean Anouilh
Jean Anouilh
Lectură plăcută!
10 comments:
eiii,ce sa mai zic:))
mona ne uimesti de fiecare data:))
imi place mult descrierea si prima cooperta foarte mult:)),nu-i asa de uratica,merge:-bd
@Alexandra, fara suparare, ce vezi tu aici este parerea mea sau folosind un cuvant mai pompos, recenzia unei carti. Descrierea este ceea ce gasesti pe spatele unei carti sau textul ce e alaturat unei carti cand o cumperi pe net.
Si cu un pic de atentie in plus, vei vedea ca sunt alte initiale la sfarsit si nu cele ale monei.
Fara suparare, da? :)
:))!
GZM, despre carte no comment, astăzi..
Ştiu că una este să citeşti cartea şi alta să vezi filmul (sunt pro citit carte), dar, un film cu un astfel de subiect mi-ar plăcea să văd.
Foarte interesanta cartea chiar m-a lasat masca. Este o carte pe care as vrea sa o citesc cu siguranta. Multumim pentru recenzie :*
gzm,imi cer scuze :">
n-am stiut,iarta-ma,imi cer scuze,oricum minunata recenzia,imi place:-bd
PFf, e cam deranjant sa te chinui sa faci recenzii si sa nu prea fi apreciat sau sa primesti comentarii in dorul lelii din care denota ca respectivii nici macar nu si-au dat silinta/interesul sa citeasca ce ai scris tu acolo si doar dau comentarii ca sa faca si ei un nr. anume de comm-uri si sa primeasca o carte la sfarsit de luna.
No offence, dar chiar simteam nevoia sa spun asta pentru ca se pare ca, pe zi ce trece, lumea e numai pe interes.
Acum, revenind la Patient Zero, GZM, chiar mi-ai atras atentia! Si nu doar din cauza cartii, ci si din cauza stilului tau de a recenza. Ma intreb, oare de cand n-am mai citit un review de-al tau?
.. Nu, nu-mi amintesc.
Ok, so eram pe burta cand am citit de misterii cu "ceafa groasa" de la FBI! TOTUSI, tu mai mereu ai replici din astea pregatite, asa ca nu stiu de ce ma mai mir - ceea ce ma face din nou sa ma intreb ce am mai ratat eu prin review-urile tale!?
Chiar as vrea sa citesc o carte ca asta, cu o actiune atat de alerta si de antrenanta!
G, pe bune, nu stiu cum pui mana pe ele, dar te invidiez! Mi-ar placea sa citesc numai carti din astea mind-blowing!
Cat despre coperti, ambele par interesante, totusi o prefer pe a doua!
Are acel ceva necunoscut pe care nu-l poti descrie/sesiza, dar care te vrajeste!
Hm.. si sa inteleg ca asta e doar primul volum din serie? :>
Chill, GZC !:))
Am cartea cu a doua coperta, si noroc cu my Warrior Goddess! =))
Da, e serie. O sa va mai scriu.
Chiar imi place descrierea cartii.Citatul este si el foarte frumos.Foarte bun inceput.
Post a Comment