Hmm, Minder... ce pot spune este că sunt dezamăgită nu
neapărat de carte, ci mai ales de cei care, sunt convinsă, că nu le-a plăcut
chiar atât de mult, dar au ridicat-o în slăvi.
Ce mi-a plăcut:
- ideea (mai puțin folosită) a unei iubiri posibile şi
chiar împărtăşită;
- are nişte personaje principale şi secundare chiar de
admirat şi cu care te conectezi imediat;
- personajele au calități umane şi/sau supranaturale
deosebite care oferă multe posibilități extraordinare;
- un anumit personaj masculin, despre care vei
crede că va deveni principal, dar te vei înşela;
- te induce în eroare cu
privire la un alt personaj masculin, de la care aştepți „mai multă implicare”;
- personajele negative sunt puternice şi înfățişează foarte
bine partea „neagră” a supranaturalilor;
- modul în care şi faptul că autoarea arată cititorului
ceea ce este în mintea oricărui om (lecție de viață);
- linia subțire dintre bine şi rău – mă refer la
situațiile în care se pare că scopul bun scuză mijloacele;
- unele relații de „familie” şi altele de prietenie;
- gândurile şi evoluția acceptării de către personajul
principal feminin a abilității descoperite;
- scenele de acțiune sunt susținute, rapide, şi având în
vedere împrejurările speciale – verosimile.
Nu mi-a plăcut:
- cred că ar fi fost mai bine ca trăirile, extraordinare
de altfel, ale personajelor principale să nu ocupe (mai mult de) două treimi din
carte; la un moment devine plictisitor şi chiar enervant ca o pisălogeală;
- prea puțin suspans, prea multă previzibilitate;
- calitățile umane şi/sau supranaturale nu sunt suficient
exploatate în unele situații;
- nu au fost folosite exemplele negative pentru a motiva
oarecum acțiunile „duşmanilor”; explicațiile date se potrivesc unei singure
categorii de „duşmani”, deşi inițial păreau a fi mai multe facțiuni ostile;
- îți introduce un personaj masculin, cu privire la care
vei crede că va deveni principal, dar te vei înşela;
- nu foloseşte îndeajuns personajele introduse;
- elemente aflate la conducere (pozitive sau negative),
foarte inteligente şi potente sunt groaznic de naive... uneori;
- acțiunea cărții e una leeeeentă, groaznic de lentă, iar când se întâmplă în sfârşit ceva s-a şi
terminat.
Pe scurt, Minder este o introducere cam prea lungă.
Valoarea acestei serii cred că va depinde de volumele următoare, dar recunosc
că finalul lui Minder (ultima treime) promite şi oferă posibilitatea unor lucruri interesante!
Volumele din seria Ganzfield: (1) Minder, (2) Adversary, (3) Legacy, (4) Accused, (5) Operative, (6) Soulmate, (7) Solitary (2013)
6 comments:
frumoasa recenzia, imi place ca ai fost sincera si ai redat si punctele negative sau care ti-au placut mai putin.
Cartea pare foarte draguta!
chiar imi place cum realizat "parerea mea".
nu stiam ca e o serie asa de lunga.
superba recenzia:x
si foarte frumoasa coperta,nu stiam ca e asa lunga seria<3
si cartea pare destul de dragutza.
Interesanta recenzie.Chiar mi-ar placea sa mai faci recenzii de genu,scrise in asa fel:D.
Post a Comment