Parerea mea: Puterea celor sase de Pittacus Lore

Parerea mea:
Primul volum din această serie, Eu sunt numărul patru, m-a lăsat un pic dezamagită, deoarece s-a terminat exact când începuse să se dezgheţe acţiunea. Mi-am dorit ca acesta să fie diferit şi din fericire a fost.

Puterea celor şase debutează cu un nou personaj, un nou Număr, făcându-mă să mă întreb dacă se va mai spune ceva despre cei deja cunoscuţi sau dacă aceştia vor ramâne doar fundalul într-o altă poveste.

Cartea conţine însă două poveşti: a numărului Şapte şi a personajelor din primul volum: Patru, Şase, Sam şi Bernie Kosar. Mi-a plăcut ideea; introducerea şi prezentarea în acest mod a poveştii lui Şapte a salvat cartea de la o apreciere asemănătoare celei avute faţă de volumul 1.

Viaţa Numărului Şapte a fost total diferită faţă de cea a lui John, cépanul acestuia alegând o cale deosebită de a reacţiona faţă de misiune şi de mediul nou în care au fost aruncaţi. Oprit de a fi ceea ce ştie că este, Şapte este mult mai conştient de ceea ce i-a fost destinat să facă şi trebuie să se lupte singur împotriva unor lucruri şi sentimente şi emoţii diferite faţă de cele cu care s-a confruntat John. Pe parcurs apar temeri noi, pericole la tot pasul pentru ca în final să se încingă atmosfera de-a binelea. Am ajuns să-mi placă mult unele dintre persoanele implicate şi să reacţionez emoţional la ceea ce li se-ntâmplă.

Povestea celor patru prieteni (incluzându-l şi pe dragul de Bernie Kosar) e doar acţiune, neprevăzut, riscuri asumate motivat sau nu şi... conflicte sentimentale.

În ambele poveşti găseşti emoţii, trădări, regrete, prieteni şi ajutor de unde şi când nu te aştepţi, victorii şi pierderi. Una dintre trădări este pe gustul meu şi sper ca autorii să păstreze cursul astfel sugerat.

Finalul îi aduce împreună pe lorieni şi promite şi mai multă acţiune în volumul ce urmează.

Dacă aş fi cârcotaşă (şi da, ştiu că sunt... un pic) aş avea ceva lucruri de criticat cum ar fi faptul că autorii renunţă cam la orice element estetic şi aleg uneori motivaţii facile.

Dar Puterea celor şase este un roman de acţiune, într-un stil alert, modern şi aş zice că reuşeşte (cu brio) să menţină interesul. Am citit-o cu plăcere şi sper ca şi vouă să vă placă.

" Şi, în plus, arată-mi un om fără niciun viciu, iar eu o să-ţi arăt unul fără nicio calitate!”

EI
SUNT TOT MAI APROAPE.
EI
SUNT PE URMELE NOASTRE.
EI
ŞTIU DESPRE VRAJĂ.
EI
ŞTIU DESPRE MOŞTENIRILE NOASTRE.
EI
ŞTIU PREA MULTE CA SĂ PUTEM CREDE CĂ
NOI
VOM MAI FI VREODATĂ ÎN SIGURANŢĂ.
NOI
TREBUIE SĂ NE GĂSIM UNII PE ALŢII.
NOI
TREBUIE SĂ NE UNIM.
NOI
TREBUIE SĂ LUPTĂM ŞI SĂ CÂŞTIGĂM.

NOI SUNTEM ULTIMUL BASTION