Vreți o carte dată naibii cu zombie? E, asta e! Chiar dacă
face parte din seria Autumn a lui
David Moody, sare destul de bine din tipar. Primul volum mi-a plăcut prin
prisma noutății şi a sensibilității lui, al doilea a continuat povestea, dar nu
a mai avut aceeaşi sclipire, iar al treilea pare o punte între volume chiar dacă finalul îl
salvează prin tensiunea pe care autorul o adaugă cu atenție.
Revenind
la volumul al 4-lea Disintegration, chiar
dacă se petrece în paralel cu volumul al 3-lea al seriei, acțiunea este
explozivă. Autorul lasă un pic la o parte personajele consacrate şi îşi îndreaptă
privirea spre un alt grup de supraviețuitori, ulterior va mai apărea unul, care
pentru moment este un pic mai organizat şi nu manifestă isteria de a fugi din
calea morților vii.
Caracterele personajelor sunt foarte diferite, de la tipi
cu capul pe umeri şi cu gândul la ziua de maine, la puşti impetuoşi şi
imprevizibili care au impresia că dau dovadă de curaj, deşi acest curaj s-ar
putea numi câteodată prostie sau inconştiență. Eroii noştri sunt supuşi
permanent asaltului morților vii, iar tensiunile în aceste condiții, cum era de
aşteptat, nu întârzie să apară. Cei tineri se distrează pescuind zombie peste
baricadă, „jucându-se” într-un mod idiot cu ei până îi omoară. Ceilalți se
străduie să se obişnuiască cum pot cu situația existentă încercând să uite dramele
majore prin care au trecut şi în care şi-au pierdut ba copiii, ba soția sau soțul,
ba pe toți la un loc. Pentru a le mai băga un pic frica în oase, parcă nu era
destul şi aşa, autorul vine şi cu un virus sau microb care curață şi acesta
dintre ei, mărind angoasa deja existentă a supraviețuitorilor. Tabăra
fortificată în care se află şi din care doar fac raiduri pentru a se
aproviziona (normal că cei mai tineri şi nesăbuiți nu caută mâncare şi haine,
ci băutură şi țigări), este asaltată şi cu toate sacrificiile făcute este năpădită
de monştrii, iar oamenii sunt puşi pe fugă în căutarea unui nou refugiu. În
cursa lor dau peste sanctuarul unui alt grup unde găsim tipare umane apropiate,
iar cei tineri ce credeți că vor face în continuare? Bineînțeles că până la
final soarta acestui loc este şi ea pecetluită.
Morții
vii sunt din ce în ce mai activi şi distrugători cu toate că natura îşi urmează
cursul, decăderea lor fizică este majoră, iar forța lor stă în număr nu în
putere fizică. Descrierile vizuale sunt foarte puternice, aşa că o să aveți
parte de multe lucruri dezgustătoare şi scârboase. Luptele sunt cinematografic
evocate, iar cei ce s-au plâns că în volumele precedente nu au avut parte de aşa
ceva vor întâlni aici din plin. Cu adevărat de la început până la sfârşit.
Cadrul este mult mai sumbru, ajungându-se în unele momente la apariția unor bălți
pline de putreziciune formate din cadavre descompuse în care mai plutesc câte o
ureche sau un membru. Dar cum era de aşteptat Moody ne pregăteşte o surpriză pentru
ultimul volum astfel încât soarta personajelor este învăluită în mister.
Stilul
cărții este tot britanic, nu prezintă clişee de film hollywoodian, dar desfăşurarea
este alertă şi nu veți avea momente de plictiseală. Pentru fanii genului cred că
este o carte reprezentativă, însă vă spun că merită citită seria întreagă
pentru că David Moody aduce un suflu nou în literatura horror.
George
George
2 comments:
Mama, mama... de la primul si pana la ultimul volum se schimba multe. Ma intreb ce parere o sa ai despre Aftermath .
Daca in volumul asta Zombie dau si mai tare navala, oare ce vor face in urmatorul volum?
Ma trec fiori pe sira spinarii numai cand ma gandesc.
Si era de asteptat ca imbecilii inconstienti sa caute tigari, bautura, eventual si droguri - cu toate ca n-ai mentionat - si din moment ce au capetele aerisite cu alcool, de ce sa nu se distreze si ei cu niscai zombalai.
Pai la dracu', hai sa facem si un gratar daca-i pe asa!
Nici nu pot/vreau sa-mi imaginez balta aia putrezita in care inca mai plutesc membre. Nici nu vreau sa ma gandesc.
Nice job.
buna recenzia.
dupa ce am citit "formate din cadavre descompuse în care mai plutesc câte o ureche sau un membru." pur si simplu nu am mai putut citi mai departe. mintea mea deja colora peisajul.
sper sa nu visez urat...
Post a Comment