„Strămoşii săi nu ar fi acceptat o asemenea reacție. Umiliți, ei ar fi ripostat, cu eleganță şi rafinament. [...] Dacă eleganța avea să se răzbune, oare ce formă ar fi îmbrăcat răzbunarea? [...] O răzbunare care să lase doar un venin uşor parfumat, infiltrându-se în material şi zăbovind acolo ani de zile, fără să-şi diminueze forta şi efectul...”
Fiecare gest, fiecare detaliu, fiecare aspect -
totul te atrage, absoarbe în lumea fermecătoare pentru noi şi normală pentru
japonezi. Idei şi confruntări filosofice, explicații istorice sunt bine
introduse şi nu îngreunează parcurgerea romanului de către cititor.
Personajele principale şi personajele secundare sunt la fel de atent prezentate de către autor. Fiecare beneficiază de un portret complet, dezvăluit treptat prin cele mai neaşteptate evenimente.
Zăpada de primăvară în opinia mea merge pe două planuri care se întrepătrund. Unul este planul general, al schimbărilor sociale şi ideologice ce se petrec în Japonia anilor 1900, prezentând modul în care diverse familii şi indivizi reacționează, se adaptează sau nu la influențele occidentale şi modul în care aceste influențe reuşesc sau nu să se impună sistemului tradițional.
Al doilea, este planul particular al relației dintre un el şi o ea, proveniți din medii diferite ambele cu tradiții bine înrădăcinate. Această poveste de dragoste serveşte atât pentru a exemplifica efectele schimbărilor ce au loc la nivel macrosocial dar are şi o latură independentă.
Reguli impuse, ambiții secrete şi manipulări din
partea acelora care ar fi trebuit să acorde protecție dar şi decizii proprii
nefericite conduc viața celor doi îndrăgostiți inteligenți şi orgolioşi. Vor
reuşi să găsească o soluție bună pentru ei? Vor reuşi să treacă prin ceea
destinul şi ei îşi aştern?
„El a străfulgerat-o cu privirea. Mereu se întâmpla aşa şi de aceea o antipatiza. Îl arunca în stări de nelinişte greu de redat în cuvinte. Iar picătura de cerneală, apăsătoare, se împrăştia din ce în ce mai mult, întunecând tot ceea ce în inima lui fusese limpede cu o clipă mai devreme.”
Oare jocul pe muchie de cuțit, forțarea limitelor
impuse de ei înşişi sau de societate, ignorarea ocaziilor oferite e cea mai
bună cale de urmat?
Rămâne să descoperiți voi dacă dragostea lor este
efemeră sau nu, ca o Zăpadă de primăvară.
„Se auzea ca un râs înăbuşit, palid ca sunetul scos de floarea de prun când se deschide. [...] Ceea ce percepuse el, întunecat şi slab precum sunetul unei coarde plesnite, era ecoul unui suspin reținut.”Zapada de primavară, un roman deosebit, e o broderie tristă a consecințelor unei lumi conduse de reguli scrise şi nescrise, de tradiție dar şi a consecințelor deciziilor luate atunci cand ego-ul nostru nu e sfătuitorul pe care ar trebui să-l asculți. În plus, are şi darul de a te face să-ți treci în revistă propriile tale decizii şi alegeri de până acum şi să acorzi o atenție sporită celor viitoare.
"Mishima este unul dintre acele genii care se nasc o data la trei sute de ani. In ceea ce priveste talentul, imi este cu mult superior" - Yusunari Kawabata
"Un roman de o frumusete fara cusur, aidoma unei gradini japoneze" - Chicago Sun-Time
De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, prozatorul,
poetul şi dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi
emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele său
adevărat, s-a născut în 1925 la Tokyo într-o familie de samurai şi
începe să scrie încă de la vârsta de doisprezece ani. De remarcat este faptul ca Yukio Mishima rămâne unul dintre cei mai interesanți, dar și
controversați, autori japonezi ai secolului al XX-lea. Controversa se
naște din afinitățile și crezurile sale literare, politice și morale,
cât și de faptul că este ultima personalitate a lumii japoneze care s-a
sinucis prin metoda tradițională seppuku, în urma unei încercări, nereușite, de lovitură de stat.
No comments:
Post a Comment