Recenzie Stronghold (Tomes of the Dead) by Paul Finch

Aşa cum v-am promis când v-am prezentat cartea, uitați

Părerea mea:

Dacă sunteți în căutarea unei cărți de groază și nu știți pe ce să puneți mâna, atunci v-o recomand pe aceasta. O carte cu zombie, dar nu în versiunea tradițională? Tot asta e! De fapt, groaza nu este în emoția pe care o transmite lectura, de genul bestia care caută răzbunare, ci în măcelul pe care-l descrie. Pe lângă zombie, elementul inedit este perioada în care are loc acțiunea. Nu mai este o carte distopică unde evenimentele au loc în zilele noastre după ce un cataclism generat de om a distrus specia umană, ci ne prezintă o pagină de istorie medievală englezească. Bine, cuvintele pagină de istorie cu referință la zombie citiți-le cu ghilimelele de rigoare. Localizarea în timp și spațiu este veridică, întâmplarea s-a petrecut în timpul pacificării Țării Galilor ce a avut loc în timpul domniei regelui Edward I al Angliei. Cam atât despre adevărul istoric este suficient, așa că eu zic să ne întoarcem la ficțiune.

Stronghold (Fortăreața) de Paul Finch este povestirea despre care mi-am propus să vă scriu. V-am mai scris despre o carte din seria Tomes of the Dead și anume Viking Dead. O fi fost acolo vorba de vikingi, știți voi, băieți cu scule tăioase, lați în umeri și cu bărbi până la brâu. Dar pe lângă ce se întâmpă aici, ei sunt copii de grădiniță. Teroarea este la un alt nivel și se măsoară pe o altă scală. Prezentarea v-am făcut-o mai demult și suna cam așa: regele Edward I al Angliei a înălțat castelul Grogen în Țara Galilor și l-a proclamat a fi cea mai puternică fortăreață. Inexpugnabil oricărui atac, dotat cu mașinării atât de diavolești încât orice atacator ar suferi pierderi groaznice. Dar galii s-au săturat de tirania englezească. Înarmați cu un artefact antic și beneficiind de magia druizilor, ei ridică o armată cum nici cei mai superstițioși soldați ai lui Edward nu și-ar fi putut imagina. Curând, castelul Grogen se va găsi asediat de o forță alcătuită din creaturi în plină putrefacție. Sună gingaș, nu? Nici nu știți cât de puțin vă dezvăluie această prezentare. Armată de zombie? Una dată dracului la propriu și la figurat, iar după cum v-am spus nu sunt acei zombie pe care îi cunoașteți. Nu au treabă cu consumul de carne umană, ci doar cu distrugerea celor asupra cărora sunt asmuțiți. Și nici figura cu distrugerea creierului mostrului nu mai ține. Până când corpul nu este zdrobit efectiv, orice parte a creaturii continuă să pună probleme. Nici cavalerii nu sunt niște uși de biserică. Sunt indivizi lipsiți de scrupule ce au văzut toate grozăviile la viața lor. Iar dacă personajele tot sunt pregătite, să înceapă spectacolul! Și ce spectacol! Cred că nu am mai citit atâtea pagini ce cuprind lupte în nicio carte. Și nu este o luptă de domnișori. Este un măcel îngrozitor, o hecatombă dementă. Valuri de sânge se revarsă, membre retezate zboară în toate direcțiile, creaturi eviscerate ce se împleticesc în propriile intestine putrezite, arătări ce se târăsc în mâini fără partea de jos a trupului, oameni plini de sânge din cap până-n picioare și luptând ca niște turbați pentru a-și salva viața, explozii și smoală încinsă, iar lista poate continua pe mai multe rânduri. Așa că afacerea este una foarte încurcată. O dată ce porțile Iadului au fost sparte, nu mai este loc de dat înapoi. Avem și un băiat ce-și joacă rolul de Die Hard. Cel puțin el este un cavaler în adevăratul sens al cuvântului. Lucrurile se complică și se încurcă mai rău decât mațele unui zombie. Morala poveștii este simplă: ”fiecare pasăre pe limba ei piere”.

Pentru cei ce sunt înnebuniți după scenele de luptă este o carte binevenită. La fel și pentru cei îndrăgostiți (pot spune așa?) de zombie. Oricum este o carte antrenantă și o s-o citiți captivați. Sigur, puteți spune că eu am ținut-o cam mult afișată, dar dacă ai casă, treburi, copii, nu prea mai ai timp și pentru tine. Citiți-o, nu o să regretați!