Recenzie Aftermath (Autumn #5) de David Moody

Parerea mea:

Încet, încet, am ajuns să temin și volum 5 din seria Autumn a lui David Moody. Greu ar spune unii, dar ce bine ar fi să putem face în viață doar ce ne place.

Aftermath, așa cum se intitulează volumul, ne prezintă ultimul capitol acestei serii distopice în care aproape întreaga populație umană a fost eradicată printr-un virus teribil. Un virus care nu numai că a ucis, dar printr-o mutație stranie a făcut și ca morții să fie (auto)resuscitați, fapt ce le-a permis să ducă o nouă existență damnată sub forma unor creaturi infernale ce nu se puteau opri din a bântui peste tot fără un scop anume, precum niște păpuși mecanice. Doar cursul naturii, adică totala descompunere a corpului cu/sau fără ajutorul condițiilor climaterice... ori întâlnirea cu unii dintre puținii supraviețuitori le-ar fi putut pune capăt mizerabilului lor destin. Cei ce nu au fost afectați s-au trezit într-o lume de coșmar unde orice zgomot poate atrage hoarde întregi de morți vii. O lume îngrozitoare în care totul se reduce la o cursă pentru hrană și adăpost.

Numărul celor ce au rămas în viață crește în acest volum căci autorul dezvăluie aventura altor oameni ce au reușit să se adăpostească într-un castel medieval. Acele ziduri de piatră masivă ce au dăinuit prin veacuri se dovedesc a fi o pavăză de nădejde și în calea mulțimii în plină putrefacție. Un ajutor așteptat vine din partea naturii, căci iarna se instalează cu tot alaiul său de neplăceri. Neplăceri suportabile pentru oameni, dar devastatoare pentru creaturile paralizate de ger, şi care permit măcar în orele dimineții o mobilitate mai ușoară a supraviețuitorilor în căutarea celor necesare. Conviețuirea personajelor din partea a patra şi a celor adăpostiți în castel și traiul între zidurile acestuia va începe să-și pună amprenta nefastă în modul cum indivizii privesc viața pe care o duc sau despre planurile lor privind viitorul. Orgoliile se ciocnesc, dorința de a fi liderul suprem pentru a își pune în practică ideile îi macină pe autointitulații conducători ai celor două grupuri. Iar de aici până la un dezastru total nu mai e decât un pas. Acest pas se va numi Michael și grupul său. Ideea că ar putea trăi într-un loc unde să nu mai ai grija întâlnirii neaşteptate cu un zombie, declanșează infernul. Unii își vor manifesta dorința de a pleca, alții vor fi reticenți, chiar îndărădnici, acestei idei. Uite așa, dușmanul comun va trece pe planul doi şi oamenii vor face ceea ce știu ei mai bine să facă... să se certe. Surprinzător, ajutorul și salvarea va sosi din partea cui nu vă veți aștepta. Nu voi spune nimic, ăsta este secretul cărții, alături de cel ce se află în titlu. Nu-i așa că v-am făcut curioși?

Cartea este splendid scrisă, cu adevărat o încununare a seriei. Trăirile personajelor cât și acțiunile lor sunt descrise într-un stil unic. Volumul de față dovedește pe deplin că Moody este unul dintre scriitorii de vârf ai noului curent în literatura horror. Autorul nu apelează deloc la clișee, modul în care ne prezintă întâmplările este inedit, iar motivul pe care îl găsim în cărțile sale este prezent. Speranța, căci despre ea vorbim, va răsări și aici. Speranța în zorii unei noi umanități. Despre o viață mai ușoară sau cel puțin care să beneficieze de minimele facilități pe care noi nici nu le mai băgăm în seamă nu poate fi vorba. Deci, atenție la titlu! El este cheia cărții.

Despre recomandare nu vă pot spune decât atât: citiți seria! Nu o să fiți dezamăgiți.