Film Review Parental Guidance (Parinti vs. Bunici)

I would have never thought that I’ll be writing about the Parental Guidance. Actually, I would have never thought that I will go to the cinema especially for this film. But was my niece’s choosing (she’s under my sister's influence, what can I do???) and I didn’t want to spoil her excitement of going with me to the film.

But I want to say a little about it because... because I liked it.

Yes, it has enough cliché, but it doesn’t abuse of them. It's totally predictable, but not boring. It’s about life facts and feelings, but without being too mushy, it has jokes, some of them good, others not so great. However, most importantly, all of these are well dosed and very well entwined, so this film gave me that good feeling I'm looking for when I start to read a book or see a movie.

Bette Midler manages to not "grab" all the attention and she’s a good partner for the other protagonists (I never had the impression that the film was done only "for her" as I felt about most of her movies). She has her musical moment, but again I didn’t feel it very annoying, but nice because she shares this moment with Billy Crystal. It must be said that the only musical I saw from the beginning to the end and without rolling my eyes was The Sound of Music (1965). Billy? He does what he always did in his comedies. Draws you into atmosphere and keeps you there.

It's a family movie, a movie that entertained me and made me remember (smiling now) my own "Parental Guidance" moments.

To make a little connection with what we usually do, let say that these conflicts between generations are from everlasting!

Romanian:

Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să scriu despre Părinți VS Bunici (Parental Guidance). De fapt, nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să mă duc la cinematograf tocmai pentru el. Dar a fost alegerea nepoatei (e sub influența soră-mii, ce pot face???) şi nu vroiam să-i stric entuziasmul de a merge cu mine la filmul ales de ea.

Dar vreau să vă zic un pic despre el pentru că... pentru că mi-a plăcut mult.

Da, are clişee, dar nu abuzează de ele. E total predictibil, dar nu plictisitor. Are viață, are sentimente, dar fără a fi prea siropos, are glume, unele mai bune altele nu chiar aşa minunate. Cel mai important este însă că toate acestea sunt bine dozate şi foarte bine împletite astfel încât mi-a creat acea stare de bine pe care o caut când încep să citesc o carte sau văd un film.

Bette Midler reuşeşte să nu „acapareze” toată atenția şi e un bun partener pentru ceilalți protagonişti (nu am avut impresia că filmul e făcut doar „pentru ea”, aşa cum mi se par majoritatea filmelor în care joacă). Are momentul ei muzical, dar încă o dată nu mi s-a părut chiar enervant, ci drăguț pentru că îl împarte cu Billy Crystal. Trebuie spus că singurul musical pe care l-am văzut cap coadă şi fără a-mi da ochii peste cap e Sunetul Muzicii. Billy? El face ce a făcut întotdeauna în comediile sale. Te atrage în atmosferă şi te ține bine acolo.

E un film de familie, un film care m-a binedispus şi m-a făcut să-mi aduc aminte (zâmbind acum) de propriile mele momente de tipul „Părinți vs Bunici”.

Si pentru a face totuşi o mică legătură cu ceea ce ne place de obicei, să zicem că aceste conflicte dintre generații sunt de când lumea şi pământul!!!