Review The Graveyard Book / Cartea cimitirului by Neil Gaiman

It happens sometimes to want to read, but you don’t get to finish the first line. You want to listen to music, but cannot find something you like (at that moment).  You want to watch a movie, but you do not enter in the mood. This is how I was lately ... and I thought that the cure for this might be to reread something I really liked. So when I saw on the shelf The Graveyard Book I didn’t hesitated and decided it's one of the best choices. 

Maybe it’s good to know that Neil Gaiman is one of my favorite authors. He is sensitive, imaginative, original and he touches delicate vibes without many fuss. 

If you haven’t read yet The Graveyard Book, no longer delay because it would be one of your greatest mistakes. Honestly, age doesn’t matter... or at least I did not feel it does. 

The beginning may shock some, but how many books do not start it in this way? However, even this grim beginning is attractive.

“There was a hand in the darkness and it held a knife. […] The knife has done almost everything it was brought to that house to do, and both the blade and the handle were wet.”

And from here starts the adventure at the border of the two worlds: the dead and the living, because "- Death must show mercy. "

The story of the growth and salvation of the little one called Nobody is touching, natural and you will be breathless to find more about what will happen next.

Enhanced with some of the most "haunting" superstition The Graveyard Book will leave you longing for more. And for Silas.

"- You see! We've looked! The living and the dead! Dance. Why nobody want to talk about it? - Because they are mysteries. Because are things that are prohibited to talk about. Because are things that people did not remember them."

Human characters living or dead - sometimes living and dead - will attract you and you’ll feel that you want to be part of them.

Make a long story short, whatever I would tell you will not reveal the beauty and the sensibility of the book, so do the right thing for you and read it! 

Romanian:

Se întâmplă uneori să vrei să citeşti, dar nu duci rândul până la capăt. Vrei sa asculți muzică, dar nu găseşti nimic pe placul tău (în acel moment). Dai drumul la un film, dar nu intri în atmosferă. Cam aşa şi eu în ultimul timp… M-am gândit că leacul ar putea fi să recitesc ceva ce mi-a plăcut foarte mult. Aşa că, atunci când am văzut în raft Cartea Cimitirului nu am mai stat pe gânduri şi am hotărât că e una dintre cele mai bune alegeri.

Probabil ştiți déjà că Neil Gaiman este unul dintre autorii mei preferați. Este sensibil, plin de imaginație, original şi atinge coarde delicate fără a face mare tamtam de asta.

Dacă nu ați citit Cartea Cimitirului nu mai amânați, ar fi una dintre marile voastre greşeli. Sincer, nu contează vârsta… sau cel puțin eu nu am simțit asta.

Începutul poate şoca pe unii, dar câte cărți nu încep aşa? Oricum, chiar şi acest început sinistru e frumos. 

“Cuțitul făcuse aproape toate cele pe care trebuia să le facă în casă, şi atât prăselele, cât şi lama sa erau ude. […] Vânătoarea era aproape terminată. […] Încă unul şi-şi termina complet treaba.”

Şi de aici începe aventura la granița celor două lumi: a morților şi viilor, pentru că “- Morții trebuie să dea dovadă de milă.”

Povestea creşterii şi salvării micului numit Nobody este emoționantă, naturală şi vei descoperi că stai cu sufletul la gură pentru a afla ce se va mai întâmpla.

Punctată şi decorată cu unele dintre cele mai “bântuitoare” superstiții, Cartea Cimitirului vă va lăsa tânjind după mai mult. Şi după Silas.

“- Ai văzut! Ne-ai privit! Cei vii şi cei morți! Dansam. De ce nu vrea nimeni să discute despre asta?

- Pentru că sunt mistere. Pentru că sunt lucruri care sunt interzise discuțiilor. Pentru că sunt lucruri pe care oamenii nu şi le amintesc.”

Personajele umane vii sau moarte – uneori vii şi moarte – te atrag şi vei simți că vrei să faci parte dintre ei, că vrei să primeşti şi tu “Libertatea Cimitirului”.

Ce mai tura-vura, orice aş spune eu aici nu e nici pe departe pe măsura cărții, aşa că faceți un lucru bun pentru voi şi citiți-o!

“E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiți dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuți cu tine. Dacă pricepi ce vreau să zic.”