"And God said, Let there be light: and there was light. And God saw the light, that it was good: and God divided the light from the darkness. And God called the light Day, and the darkness he called Night. (Genesis 1:3-5) If light is good, what does the dark bring?"
From the first moments of people’s self-awareness, they began to wonder what is "beyond" and begin to forge stories and hopes of an afterlife, a world of second chances.
"daynight" by Megan Thomason has a little strange prologue, but it assures you about the existence of the second chance. Then, a linear beginning starts to grow so that you’ll get to be on nettles. What’s next? What's it gonna be? Who's good, who's bad and especially who is right and who isn’t, what really matters?
What if this second chance is not as good as you hoped to be? What if the second chance world is a world of heaven and hell alike? In such a world, unwittingly awakens Kira, our heroine. A seemingly ideal society, where there’s no material difference and everyone is happy bringing their own voluntary contributions. The problems arise when good intentions are tainted by lust for power, the ideals of racial purity and the use of genetic selection. Of course, the point of view always matters. How far can you push it up, where "the end justifies the means"?
"daynight" by Megan Thomason has a little strange prologue, but it assures you about the existence of the second chance. Then, a linear beginning starts to grow so that you’ll get to be on nettles. What’s next? What's it gonna be? Who's good, who's bad and especially who is right and who isn’t, what really matters?
What if this second chance is not as good as you hoped to be? What if the second chance world is a world of heaven and hell alike? In such a world, unwittingly awakens Kira, our heroine. A seemingly ideal society, where there’s no material difference and everyone is happy bringing their own voluntary contributions. The problems arise when good intentions are tainted by lust for power, the ideals of racial purity and the use of genetic selection. Of course, the point of view always matters. How far can you push it up, where "the end justifies the means"?
"Everyone starts at neutral and ascends towards inclusion in the ‘Grand Council’ through compliance, and descends towards Exile through disobedience, a typical carrot and stick system."
Kira’s qualities are obvious and I loved her from the start. Central pawn in a game that she has no control over and where any opposition has serious consequences, Kira is trying to survive and to save those she loves. And because I brought up love, I must tell you that there is a triangle. I warn you not to choose a favorite! The action is so complex, there are so many secrets and variables, the people involved are so determined or so tied up about what they consider their imperative, that twists occur at every step and love seems to complicate everything. Apparently the boys are all different, born and raised in different environment, both have to face their fathers who use them to fulfill a specific purpose. If at first is only a mission or a revolt, the intimate struggle of the two "candidates" of what they must and what they really want to do is hard and requires sacrifices from both of them and from Kira. Some sacrifices will be made, for others will be too late. The author entwines very well the characters’ feelings, their love story with the social realities and battles that will have a devastating impact on it.
In general book’s note the end is one unexpected. It may not be one to please everyone, but it certainly is a good one.
I took the risk to oblige myself to write about a book I didn’t read yet, and I won. What did I win? Let's see: the pleasure of an alert action, full of surprises, feelings, disappointments, with a well-placed humor, small consolation and hope for another kind of second chance.
Thank you Megan Thomason! (I received the book for review as part of Book Tour)
Romanian:
By subtle clues in chapters’ mottos, by alternating the narrator and by flashbacks, the author will outline the full picture of the evolution of the characters feelings and their reasons for what they decide."“By the way, it’s not fake to me anymore. I’m falling for you, Kira.” Then he lets go and the river swiftly carries him away."
In general book’s note the end is one unexpected. It may not be one to please everyone, but it certainly is a good one.
I took the risk to oblige myself to write about a book I didn’t read yet, and I won. What did I win? Let's see: the pleasure of an alert action, full of surprises, feelings, disappointments, with a well-placed humor, small consolation and hope for another kind of second chance.
Conclusion: read immediately this book!"Kira’s tirade continues for a few minutes and my brain hurts from her psychoanalysis. Man I’m so happy I’m not a chick. They think way too much and over complicate everything."
Thank you Megan Thomason! (I received the book for review as part of Book Tour)
Romanian:
„Şi Domnul a zis: Să fie lumină şi a fost lumină. Domnul a văzut că lumina e bună; Domnul a despărțit lumina de întuneric. Şi Domnul a numit lumina zi şi întunericul noapte. (Geneza 1:3-5). Dacă lumina e bună, ce aduce întunericul?”
„daynight” de Megan Thomason are un prolog un pic straniu, dar care te asigură de existența celei de a doua şanse. Apoi un început linear care se dezvoltă astfel încât ajungi să stai ca pe ace. Ce urmează? Ce-o să fie? Cine-i bun, cine-i rău şi mai ales cine are dreptate şi cine nu, ce contează de fapt?
Dacă această a doua şansă nu este chiar atât de bună pe cât se speră? Dacă lumea celei de-a doua şanse este o lume a raiului şi iadului deopotrivă? Într-o astfel de lume se trezeşte fără să vrea eroina noastră, Kira. O societate aparent ideală, unde diferențele materiale nu există şi toată lumea este fericită aducându-şi benevol propria contribuție. Problemele apar atunci când bunele intenții sunt întinate de dorința de putere, de idealurile purității rasei şi folosirea selecției genetice. Bineînțeles că întotdeauna contează şi unghiul din care priveşti. Până unde poți întinde coarda, până unde „scopul scuză mijloacele”?
Calitățile Kirei sunt evidente şi am îndrăgit-o de la bun început. Pion central într-un joc asupra căruia nu are control şi în care orice împotrivire are consecințe grave, Kira se străduie să supraviețuiască şi să îi salveze pe cei care îi iubeşte. Şi că am ajuns la iubire trebuie să vă spun că există un triunghi. Vă avertizez să nu vă alegeți un preferat! Acțiunea e atât de complexă, atât de multe secrete şi necunoscute există, persoanele implicate sunt atât de determinate sau atât de legate de ceea ce consideră datorie încât întorsături de situație au loc la fiecare pas, iar dragostea pare să complice totul. Aparent total diferiți, proveniți şi crescuți în medii diferite, ambii trebuie să facă față unor tați ce i-au crescut şi îi folosesc pentru îndeplinirea unui scop precis. Dacă inițial este vorba de o misiune sau revoltă, lupta intimă a celor doi „pretendenți” dintre ceea ce au fost educați să facă, ceea ar trebui să facă şi ceea ce ar dori cu adevărat să facă este dură şi cere sacrificii atât din partea lor, cât şi a Kirei. Unele vor fi făcute, pentru altele va fi prea târziu. Autoarea îmbină foarte bine trăirile personajelor, povestea lor de dragoste cu realitățile şi luptele sociale care au un impact devastator asupra acesteia.„Toată lumea începe de la acelaşi nivel şi prin obediență se îndreaptă în sus spre a fi inclus în „Marele Consiliu” sau coboară spre Exil prin nesupunere, un sistem clar de tip morcov şi băț.”
Prin indiciile subtile din motto-urile capitolelor, prin alternarea povestitorului şi prin flash-back-urile acestuia, autoarea va contura tabloul complet al evoluției sentimentelor personajelor şi motivele acestora pentru ceea ce decid.„Apropos, nu mai e falsă pentru mine. Mă îndrăgostesc de tine, Kira.” Apoi îşi dă drumul şi râul îl smulge îndepărtându-l rapid.”
Şi în nota generală a cărții sfârşitul e unul neaşteptat. Poate nu va fi unul pe placul tuturor, dar cu siguranță este unul bun.
Ai mari emoții când te obligi să scrii recenzia unei cărți despre care nu ştii nimic. Mi-am asumat riscul şi am câştigat. Ce am câştigat? Să vedem: plăcerea unei acțiuni alerte, plină de surprize, sentimente, dezamăgiri, cu un umor bine plasat, mici consolări şi speranța unei altfel de a doua şansă.
„Tirada Kirei nu se opreşte pentru câteva minute şi mă dor creierii din cauza psihoanalizei ei. Sunt atât de fericit că nu sunt tipă. Ele gândesc mult prea mult şi complică lucrurile mai rău decât sunt.”
Concluzia: cititi imediat cartea!
Multumesc Megan Thomason! (Am primit cartea pentru recenzie in cadrul Turului Cartii)
Sincer, reviewu suna bine! Ca de obicei nu ai lasat niciun spoiler sa iasa, ceea ce imi place!
ReplyDeleteTRiunghiuri... exista aproape peste tot! Mi-ar placea ca asta sa fie diferit si du[a cum reiese din ce ai scris tu, o sa fie nitel diferit!
Da, mi-ar placea sa citesc cartea! ;;)
felicitari pentru review! e prima data cand citesc despre cartea asta si deja imi doresc sa o am
ReplyDeleteWow! This sounds so interesting! Congrats, I love the review. It sure is a book worth reading. I'll try it ASAP.
ReplyDeleteInteresanta carte!Imi place reviewu!felicitari!
ReplyDeleteSuper-awesome the review, like always!
ReplyDelete