Review Anabasis by Xenophon

Given the name of our blog, I would like to introduce a book truly legendary: Anabasis by Xenophon. Stay calm, it is not a book of philosophy or a Greek tragedy. It is a history book, but you can read it like an adventures one. An adventure that took place about 2400 years ago, but what adventure it was! A march full of struggles and all kinds of hardships through a hostile territory. A story worthy of ancient Greek heroes, bold action that amounts to those made by their predecessors decades before, at the Marathon, Thermopylae and Plateea.

A few years before, I read Valerio Massimo Manfredi’s book, The Lost Army, a fiction novel, a retelling of the exploits of the 10,000 Greek mercenaries. Recently, I found at a second hand bookstore a copy of Xenophon and I had the unpleasant surprise to find that the 1964’s edition is the only one in our country. Sadly, but true.

Historical? Around the year 404 BC Sparta wins the Peloponnesian war and establishes the 30 tyrannical regime in Athens. Greece was exhausted after a 30 year war, Athens had seen his empire collapsed and a lot of people chose to go wandering.

In 403 BC the regime is overthrown, but the new leaders were not liked by Xenophon, a former soldier, student and admirer of Socrates, and for that he chooses the path of exile. Following the advice of a friend, he boards to take part in the expedition led by Cyrus the Persian prince. The stated goal of the expedition was to pacify the rebellious populations. Only after five months on the banks of the Euphrates, Xenophon and the other Greeks find the real purpose of their action. Cyrus wanted to dethrone his brother Artaxerxes II. How the real purpose doesn’t matter to much to them, because the Greeks were employed as mercenaries, they move forward encouraged by the Prince’s promises.

The battle between the Persian army and Cyrus’s mixed army (his army was not composed exclusively of Greeks) takes place near Babylon at Cunaxa. Prince soar into battle with confidence, but fate did not favor him. He dies in battle, his troops are scattered, and his camp is ravaged and plundered. The Greek Expeditionary Corps has no problems, brooms all in its path. But for what good is that if Cyrus is dead and the original reason is lost? They remain victorious on the battlefield, but being a mercenary army with the original reason lost and with their employer disappeared, they no longer have other choice but to return. Easier said than done. With the camp destroyed, supplies lost, they realize they cannot return through the same places they came from, because their transition exhausted the cities that have been in their path and they will no longer find food there.

Finding themselves in the middle of enemy territory in the middle of the Persian Empire, they decide to follow the river Tigris and move through Corduene and Armenia (now Turkey) to the Black Sea where there were Greek colonies. From this moment begins the great adventure of the 10,000. After a betrayal, the General Army Clearchus is captured along with several senior officers by the Persian satrap Tissaphernes and murdered. Xenophon and the other two are chosen by the soldiers to lead the army. Despite the lack of supplies, the Persian army’s harassment, the barbarian populations in territories where they went through, crossing the mountains in the winter, they prevail to reach with minimum loss to Trabzon (Trebizond) on the Black Sea coast.

An extraordinary achievement, a success that many would have doubted. From here the route follows the western Greek colonies towards their home. But the adventure will not end here. They will put themselves into the service of Seuthes II of Thrace. After Sparta will change its foreign policy, which initially supported Cyrus, now it wants to free the Greeks from Asia Minor, where the satrap Tissaphernes started the retaliation against philospartans leaders. And again the mercenaries are called to battle, and Xenophon and his men put themselves into the service of Tibron the Spartan commander in the siege of Pergamum. Here the writer concludes the adventures of the 10,000. Of course, Xenophon did not say farewell to arms, and he participates in other battles, but not as a leader of his mercenaries. As a matter of fact, almost 70 years after these events, Alexander the Great will conquer the Persian Empire and he’ll wear the reputation of the hoplites to India.

Don’t be worry, don’t treat the lines above as a spoiler. I just wanted to introduce to you the general historical picture. Many of the data are not included in the book and anyway you could find them with one click. Adventures experienced by our heroes are many more and more unexpected than you think.

The story is divided into seven books, and the style is simple and concise. The author hasn’t followed a historical narrative or one filled with descriptions of military tactics, but one purely literary. The work is not loaded with subjective or personal notes, it’s a witness description of events. A curiosity is the title chose by Xenophon for the story – Anabasis - which in Greek means inward from the sea to inland. That because he describes specially the return of the 10,000 and a better title would have been Katabasis, which means “to shore, outwards”. I don’t know and I don’t feel I have the explanation of it.

Worth it to read and if you fail to put your hand on it, you may be able to read the Valerio Massimo Manfredi’s novel: The Lost Army. It's a well written novel, and has that special author’s sensitivity. It’s a book that will make known the incredible adventure of the Xenophon and his 10,000 heroes in Asia Minor.

Happy reading!

Romanian

Ținând cont de numele blogului nostru, aș vrea să vă prezint o carte cu adevărat de legendă: Anabasis, de Xenofon. Stați liniștiți, nu este o carte de filosofie sau vreo tragedie greacă. Este o carte de istorie, dar pe care o puteți citi și în cheia unei cărți de aventuri. O aventură ce a avut loc aproximativ acum 2400 de ani, însă ce aventură! Un marș plin de lupte și tot felul de privațiuni printr-un teritoriu ostil. O poveste demnă de vechii eroi greci, o acțiune îndrăzneață ce se ridică la nivelul celor realizate de înaintașii lor cu zeci de ani înainte la Marathon, Termopile sau Plateea.

Citisem cu câțiva ani înainte cartea lui Valerio Massimo Manfredi, Armata Pierdută, un roman de ficțiune, o repovestire a faptelor de vitejie a celor 10.000 de mercenari greci. De curând, am găsit într-un anticariat cartea lui Xenofon și am avut neplăcuta surpriză să aflu că ediția din 1964 este singura ce a văzut lumina tiparului la noi în țară. Trist, dar acesta este cruntul adevăr.

Cadrul istoric? În jurul anului 404 Î.H. Sparta câștigă războiul peloponesiac și instaurează regimul celor 30 de tirani în Atena. Grecia era sleită după un război de 30 de ani, Atena își văzuse imperiul destrămat, iar o mulțime de oameni aleseseră să plece în pribegie.

În 403 Î.H. regimul este răsturnat, însă noii conducători nu erau pe placul lui Xenofon, un fost soldat, elev și admirator al lui Socrate, care alege calea exilului.Urmând sfatul unui prieten, se îmbarcă pentru a lua parte la expediția condusă de prințul persan Cirus. Scopul declarat al expediției era pacificarea unor populații rebele. Abia după cinci luni pe malurile Eufratului, Xenofon și ceilalți greci află scopul real al acțiunii lor. Cirus vroia să-l detroneze pe fratele său Artaxerxe al II-lea. Cum scopul nu conta prea mult pentru ei, grecii fiind angajați mercenari, pornesc mai departe încurajați de promisiunile prințului.

Lupta între armata persană și armata mixtă (nu era o armată alcătuită exclusiv numai din greci) a lui Cirus are loc la Cunaxa, lângă Babilon. Prințul se avântă în luptă cu încredere, dar sorții nu îi sunt favorabili. El moare în luptă, trupele îi sunt împrăștiate, tabăra răvășită și prădată. Corpul expediționar grec nu are probleme, mătură tot în calea lui. Dar ce folos dacă Cirus este mort și motivul inițial este pierdut. Ei rămân învingători pe câmpul de bătălie, însă fiind o armată de mercenari nu mai au altceva de făcut decât să se întoarcă după ce angajatorul a dispărut. Ușor de zis, greu de făcut. Tabăra distrusă, proviziile pierdute, își dau seama că nu se pot întoarce prin aceleași locuri pe unde au venit deoarece trecerea lor a epuizat localitățile prin care au fost și nu vor mai găsi hrană.

Găsindu-se în plin teritoriu inamic în mijlocul imperiului persan, se decid să urmeze cursul fluviului Tigru și să se îndrepte prin Carducia și Armenia (astăzi Turcia) către Marea Neagră unde erau colonii grecești. Din acest moment începe marea aventură a celor 10.000. În urma unei trădări, generalul armatei, Clearh, este capturat împreună cu mai mulți ofițeri superiori de către satrapul persan Tisaferne și asasinați. Xenofon și alți doi sunt aleși de către soldați să conducă armata. În ciuda lipsei proviziilor, al hărțuielii armatei persane, a populațiilor barbare din teritoriile pe unde au trecut, a traversării munților pe timp de iarnă ei reușesc să ajungă cu pierderi minime la Trabzon (Trapezunt) pe țărmul Mării Negre. O realizare extraordinară, un succes de care mulți s-ar fi îndoit. De aici urmează traseul coloniilor grecești către vest, spre patrie. Însă aventura nu se va sfârși aici. Ei se vor pune în solda lui Seuthes al II-lea al Traciei. După ce Sparta și-a schimbat politica externă, care l-a susținut inițial pe Cirus, acum aceasta dorește să-i elibereze pe grecii din Asia Mică, unde satrapul Tisaferne începuse represaliile împotriva conducătorilor filospartani. Și din nou mercenarii sunt chemați la luptă, iar Xenofon și oamenii săi se pun în slujba comandantului spartan Tibron în asediul Pergamului. Așa încheie scriitorul aventurile celor 10.000. Bineînțeles că Xenofon nu a spus adio armelor, el participând și în alte bătălii, dar nu la conducerea mercenarilor săi. Ca fapt divers, după aproape 70 de ani de la aceste întâmplări, Alexandru cel Mare va cuceri Persia și va purta renumele hopliților greci până în India.

Nu vă îngrijorați, să nu tratați rândurile de mai sus ca pe un spoiler, am vrut doar să vă introduc în tabloul general istoric. Multe dintre date nu se regăsesc în carte şi oricum le-ați putea găsi cu un singur click. Peripețiile prin care au trecut eroii noştri sunt cu mult mai multe şi mai neaşteptate decât ați crede.

Povestirea este împărțită în șapte cărți, stilul fiind unul simplu și concis. Autorul nu a urmărit o narațiune istorică sau una plină de descrieri de tactică militară, ci una pur literară. Lucrarea nu este una subiectivă sau încărcată de note personale, este descrierea unui martor al evenimentelor. O curiozitate este titlul pe care l-a ales Xenofon pentru povestire sa Anabasis care în greacă înseamnă spre interior, de la mare către interiorul teritoriului, dar deoarece el descrie mai mult întoarcerea lor, ar fi fost mai nimerit Katabasis, adică spre țărm, spre exterior. Nu știu și nici nu mă simt în măsură să vă pot explica asta.

Merită să o citiți și dacă nu veți reuși să puneți mâna pe ea, poate veți reuși să citiți romanul lui Valerio Massimo Manfredi, Armata pierdută. Este un roman scris bine, cu acea sensibilitate specifică autorului, o carte ce vă va face cunoscută incredibila aventură a lui Xenofon și a celor 10.000 eroi ai săi în Asia.

Lectură plăcută!