N-am citit cartea. Nici nu
știu dacă am s-o citesc, însă cred că măcar despre film pot să-mi dau cu
părerea. Știu că mulți dintre voi ați avut romanul ca reper pentru comparație,
unii ați fost satisfăcuți de rezultat alții nu. Ce vă pot spune eu, e că
subiectul nu este prea original. Nu săriți pe mine, nu spun de copiat, ci doar
că această temă a unui viitor distopic, al unei societăți represive și
dictatoriale ce se folosește de o întrecere pe viață și moarte doar pentru distracție
sau pentru a-și justifica acțiunile s-a mai folosit în cinematografie. Vreți
exemple? Păi uitându-mă la el aseară, mi-au venit în minte imediat trei filme.
Unul mai vechi, cred ca
mulți dintre voi nici nu erați născuți sau erați foarte mici. Este vorba despre
The Running Man regizat de Paul Michael Glaser din anul 1987,
avându-i în distribuție pe Arnold
Schwarzenegger și Paula Abdul.
Tot despre o societate distopică este vorba și acolo, unde condamnații sunt
folosiți într-un show TV să lupte pentru viața lor împotriva unor asasini
profesioniști. Filmul este inspirat dintr-un roman scris de Stephen King în 1982 ce se intitula tot The Running Man.
Al doilea este Battle Royale un film japonez din anul
2000, regizat de Kinji Fukasaku, iar
din distribuție l-am putea aminti pe Takeshi
Kitano. Aici este vorba despre un grup de liceeni ce au probleme cu
societatea și sunt forțati de guvern să lupte între ei până când va rămâne doar
unul pe o insulă pustie. Vă sună cunoscut? Filmul este o adaptare după un roman
scris de Koushun Takami în 1999.
Ținând cont că este japonez, și știind cum sunt ei, filmul este din altă ligă,
adică cu mult mai violent și controversat decât v-ați aștepta, de aceea a și
fost interzis să fie difuzat în multe țări.
Al treilea ar fi The Condemned din anul 2007, scris și
regizat de către Scott Wiper, cu „Stone Cold” Steve Austin, Vinnie Jones și Manu Bennet (Crixus din Spartacus). Ideea centrală a filmului este
tot un show TV ce difuzează o emisiune unde un grup de pușcăriași condamnați pe
drept sau pe nedrept (întotdeauna trebuie să fie și așa pentru a avea o
motivație morală) sunt lăsați pe o insulă pustie unde trebuie să se lupte între
ei până la moarte.
Revenind la filmul nostru The Hunger Games din 2012, este regizat
de Gary Ross și nu cred că mai
trebuie să vă reamintesc, este după romanul cu același nume scris de Suzanne Collins. Filmul este, cum să spun,
plăcut, cu toate că nu cred că este cea mai bună alegere a cuvântului. Mă refer
mai mult la jocul actorilor. Copiii joacă bine, cu toate că eroina este un pic
cam prea plinuță ținând cont de condițiile vitrege în care trăia. Un alt atu al
filmului din punctul meu de vedere sunt cei doi actori (sunt printre preferații
mei) Woody Harrelson și Donald Sutherland.
Ținând cont de
target-ul de vârstă căruia îi era adresat filmul este un pic cam soft. Soft, da, căci subiectul este
macabru și grotesc, iar ca părinte m-a enervat puțin ideea de a pune copii să
se lupte într-o confruntare până la moarte. O oră întreagă desfășurarea
evenimentelor o cam lălăie. Aș fi vrut măcar în acest răstimp unele explicații
mai clare despre această societate și a motivației acțiunii. Sau să prezinte o
poveste secundară măcar. Nici a doua parte nu dă pe afară. Știți că nu sunt
misogin, însă eroina avea destule motive să devină mai hotărâtă în acțiunile ei
ulterioare. Ce naiba, era în mediul ei, era vânător sau mai bine zis braconier
ținând cont că ceea ce făcea nu era tocmai legal, având totuși scuza morală a
foamei. Şi cum adică brutarul îi descoperă capcanele? Brutarul umblă prin pădure,
ştie ceva despre vânătoare? Puțin cam ridicolă scena. Ar fi putut să-i
„răcorească” cu ușurință pe copiii ăia crescuți în puf ce se pregăteau în sală
și nu în pădure. Deci, un pic cam prea lung, se putea rezolva totul mai repede.
Și dacă vreau să mă uit la tipi ce se furișează prin boscheți mânjiți pe față
cu nămol, eu rămân la „boșorogii” mei Arnold
Schwarzenegger sau Silvester Stallone.
Căci la chestia cu fugăritul prin pădure Predator
primul film este de nebătut.
Văd că a avut succes, însă
succesul cred că i se datorează cărții. Dacă ar fi fost de sine stătător nu
cred că făcea față. Este tipul de film pe care-l vezi de curiozitate. Dar
gusturile nu se discută. Asta este părerea mea și tot ce vreau este să discutăm
ca între prieteni. După cum v-am mai spus, prefer să văd niște bărbați în toată
firea luptându-se în ce mod doresc ei, dar nu copii. Doar pentru că este o carte
și un film Young Adult? Nu prea văd
ce „adult” era printre concurenți...
Pentru că este 1 Decembrie
şi pentru că începe Luna Cadourilor, dacă doriți DVD-ul Jocurile Foamei (2012)
puteți completa formularul de mai jos. Singura condiție obligatorie este să
urmăriți Mythical Books via GFC.
Orice părere a voastră e binevenită!
Orice părere a voastră e binevenită!
Fie ca
sorții să fie în favoarea voastră!
Castigatoarea este PRUNDUREL Cosmina
Mie filmul mi-a placut. Cartile nu le-am citit inca. Multumim de concurs!
ReplyDeleteCred ca de film s-au bucurat cu adevarat doar cei care citisera cartea/ cartile inainte. Eu am fost la cinema cu mama, care e super innebunita dupa serie, si ne-am enervat amandoua pe toti cei care se tot fataiau prin amfiteatru si se duceau la baie sau sa-si cumpere popcorn... era clar ca se plictiseau oamenii. E drept ca filmul este mai lent pana cand intra personajele in arena, insa eu si mama am stat cu sufletul la gura si probabil la fel au facut si cei care stiau cartea. :D
ReplyDeleteEu nici filmul nu l-am văzut.Am auzit o mulţime de păreri foarte bune,dar totuşi,nu ştiu de ce nu mă atrage.Cartea sunt desigur,mai tentată să o citesc,decât să vizionez filmul.
ReplyDeleteam citit cartea si mi-a placut la nebunie
ReplyDeleteJocurile foamei este distopia mea preferata
despre film ce sa spun, a fost sub asteptarile mele, nu se compara cu cartea, dar pana la urma mi-a placut
am asteptari mai mari de la continuare, sper sa fie mai bun decat primul film
Am vrut să văd filmul cu Andrei, i-am dat drumu' la film şi în 20 de minute am adormit :)). Cred că am spus totul!
ReplyDeleteÎn schimb, cărţile le-am citit, şi cum au fost primele cărţi de gen distopie mi-au plăcut. Recunosc, mi-a plăcut mult primul volum, celelalte două mai puţin..
"..cu toate că eroina este un pic cam prea plinuță ținând cont de condițiile vitrege în care trăia.." :)))!
Înţeleg punctul tău de vedere cu copii luptându-se până la moarte.
Am citit si cartile si am vazut si filmu.Mi-au placut mai mult cartile ,actiunea din film se petrece intr-un mod alert multe detalii importante nu apar ...Mi-a placut scena in care Katniss a acoperit-o pe Rue cu florii...am plans la scena aia...Un sfat:cititi cartile si dupa uitati-va la film.
ReplyDeleteAh, GZM! Asa... si eu am vazut filmul cu Schwarzenegger, numai ca a fost acum ceva timp si nu imi mai aminteam sigur cine a jucat in el si cine nu. Si sincera sa fiu, si eu am dezvoltat o idee pornind de la filmul ala... si asta se intampla inainte sa aud de Jocurile Foamei!
ReplyDeleteSo... in lumea asta nu exista chestii pe deplin autentice. Toate trebuie sa fie inspirate de undeva, dar cum zicea si Einstein, sa fii original inseamna sa stii sa-ti pastrezi secrete sursele!
Personal, mi-au placut primele doua volume, le-am adorat! Si filmul mi-a placut. Nu stiu, poate nu am avut cum sa fac comparatie prea mare intre primul volum si ecranizare pentru ca nu imi mai aminteam bine ce se petrece in carte. Dar, per total, a fost OK!
Cat despre filmul ala japonez, stiu bine ca Mona a postat acum cateva luni despre el si stiu bine ca arata foarte scary! Totusi, nu ma gandeam ca o sa-l interzica in anumite tari. Sunt filme de groaza mult mai violente care ruleaza peste tot in lume...
Bine, hai... nu peste tot, dar sunt ultracunoscute and stuff, pe cand de ecranizarea aceea japoneza nici nu auzisem!
Nu am citit cartea, dar am vazut filmul si mi-a placut.. probabil cartea are mai mult suspans si mai multe detalii si mi-ar placea sa o citesc dar pana atunci ma multumesc cu filmul si as vrea sa vad continuarea, sa vedem daca se ridica la standardele primului film macar..
ReplyDeleteNu am avut ocazia sa citesc cartile,pentru ca nu le am,dar imi doresc foarte mult sa vad filmul,mi-as dori foarte tare:D.Multumim de concurs!
ReplyDeleteNu_e_ceva_deosebit_filmul
ReplyDeleteNu am citit cartea
Inca
Am citit seria, si am vazut si filmul (In aceasta ordine). Filmul m-a dezamagit putin, dar asta nu inseamna ca nu astept cu nerabdare Sfidarea :D
ReplyDeleteMie mi-a plăcut! :)
ReplyDeleteTotuși , nu știam că e așa de ”neoriginal” ... :s
ReplyDeleteCartile au fost geniale , si filmul nu a fost mai prejos
ReplyDeleteJocurile Foamei
ReplyDeletede Suzanne Collins
“Imaginamdu-mi casa mea,simt durerea singuratatii.Ziua asta e nesfarsita.Oare azi-dimineata am mancat mure impreuna cu Gale?Pare sa fi fost cu o viata in urma.Ca un vis lung,transformat in cosmar.Poate , daca adorm , o sa ma trezesc din nou in Districtul 12, acolo unde mi- e locul.”
“Incerc sa-mi imaginez,pentru o clipa ,ce-ar putea fi in capul acestei femei.Ce ganduri i-l umplu cand e treaza ?Ce vise i-l cutreiera noaptea?N-am nici cea mai vaga idee.”
“Am nevoie de cinci secunde ca sa-mi dau seama ca n-o sa pot dormi .Si am o nevoie disperata de somn pentr ca, in arena ,orice secunda in care voi ceda in fata oboselii va fi o o invitatie la moarte”
“Singurul lucru care imi distrage atentia e privelistea pe care o zaresc prin ferestre in timp ce plutim pe deasupra orasului si apoi a salbaticiei din afara lui.Asa e imagine ape care o vad pasarile.Cu deosebire ca ele sunt libere si in siguranta .Exact asa cum nu sunt eu.”
“Toate celelalte simturi imi dispar , iar dorinta de a supravietui preia controlul .N-am cand sa judec daca o miscare e sau nu corecta .Cand aud un suierat , actionez sau mor.”
“Simpla intindere a membrelor imi cere un efort imens.Ma doare in atat de multe locuri , incat nu merita sa fac un inventar.”
“Ranile mele pe cale de a se vindeca, mintea inca putin cam tulbure din cauza veninului,caldura trupului lui Rue, aflat alaturi , capul ei rezemat pe umarul meu mi-au dat senzatia ca ma aflu in siguranta.Si pentru prima oara realizez cat de singura m-am simtit in arena. Cat de reconfortanta poate fi prezenta unei fiinte umane.”
“Ramanem asa o vreme ,inclestati intr-o imbratisare , simtindu-ne unul pe celalalt , simtind lumina soarelui, fosnetul frunzelor cazute la picioarele noastre.Pe urma fara nici un cuvant , ne despartim si o pornim catre lac.”
“Singurul semn al scurgerii timpului e cerul , miscarea subtila a lunii .Si Peeta incepe sa mi-o arate insistand s-o urmaresc si,uneori, simt cate o palpaire de speranta inainte de a ma scufunda iarasi in chinul noptii.”
“Vreau sa-I spun ca e nedrept.Ca eram doi straini . Ca am facut ce-a trebuit ca sa ramanem in viata si ca sa supravietuim amandoi in arena.Ca nu pot sa-I explic ce ma leaga de Gale , pentru ca n-o stiu nici eu insami.Ca n-are rost sa ma iubeasca , fiindca oricum n-o sa ma marit nicioadata sa ca o sa sfarseasac prin a ma uri mai tarziu , in loc s-o faca mai curand.”
“As vrea sa-I spun si cat de mult ii simt déjà lipsa .Dar n-ar fi cinstit din partea mea .Asa ca stam pur si simplu alaturi , in tacere , privind cum se contureaza in jur mica noastra gara.Vad camerele de luat vederi inghesuite pe peron .”
“Cu coada ochiului , il zaresc pe Peeta intinzandu-mi mana.Il privesc nesigura.
-Inca o data?Pentru public?
N-a spus-o cu manie . In glasul lui pustiit nu e nimic, ceea ce mi se pare mai grav.Baiatul cu painea imi scapa déjà printre degete.Ii iau mana si i-o strang cu putere , pregatindu-ma pentru filmare si temandu-ma de clipa in care va trebui sa-I dau definitiv drumul.”