Review TimeBomb de Nicholas Cross

REVIEW

Some time ago I read Timebomb by Nicholas Cross.

It's an interesting book, but not in that special sense that you choose when you don’t want to hurt someone's feelings by telling him what you really think.

It's a social analysis, a book that draws attention to human self-sufficient (I wanted to say that about men, but it applies to women too) and the inability of some to understand that every stage of life has its own beauty and time.

The main character, Martin Short, part of the middle class without financial problems (apparently), who cherishes his (apparent) well condition and choose to hide his frustrations in place to take action. There's an expression "as you make your bed, so you must lie on it" and people seem to forget that the sheets must be changed and refreshed periodically. Satisfied with what he has achieved, he forgets / neglects (wanted to) to maintain the relationships with his family and his wife and children seem to alienate from him ever more. The only thing that he works on is keeping the appearance of a happy and financially stable family. Anxieties grind him in silence. This occurs until an alpha male appears, a guy full with force of youth, obviously rich and courted by women alike. He infiltrates and takes over everything and disturbing any routine that brings comfort. He is everything that the current „pater familias”, caught in the reality’s own game, dreamed and hoped to become. The reality that forces you to do the right things, the things there are more secure instead of what you really want. Tough, isn’t?

For Martin it will be easier to blame Giorgio, the new and lively neighbor, of all evil and immoral and hidden intentions than to analyze objectively and act rationally. Envy becomes hate, the risk of losing his family and her admiration drives him crazy and everything goes down once he takes the decision to kill. Who, what, how and results you will see by yourself if you read the book. Everything I’ll say to you is that the novel is like those Italian films where you laugh with tears till the end, when even if you don’t cry you’ll still be messed up by the outcome.

I may accuse the writer of some misogyny, but I’ll not do that, because eventually, Martin is the one who doesn’t have the courage to say his point of view and to defend it. But I have a question about his need to "explain" the reactions and evolution (involution?) of the main character. Naturally I was pleased to see that I understood exactly the message, but I don’t see the need of these explanations. Readers will either respond like me, or they will be frustrated because they didn’t understand what the author wanted to say. Instead, I would have preferred a clearer ending and not the edge ending.

The bottom line is that you must have confidence in you, to communicate more and to read the book. Well, I liked it, I hope you’ll enjoy it too.

PS - Your age doesn’t matter that much and (maybe) you will see and understand what parents sometimes feel.

The book was given to me by the author to review it.

Romanian
Acum ceva timp am citit TimeBomb de Nicholas Cross.

E o carte interesantă, dar sincer nu în sensul ales atunci când nu vrei să răneşti sentimentele cuiva spunându-i ceea ce gândeşti cu adevărat.

E o analiză socială, o carte care atrage atenția asupra autosuficienței oamenilor (aş fi vrut să zic a bărbaților, dar e valabil şi pentru femei) şi a incapacității unora de a înțelege că fiecare etapă a vieții are frumusețea şi timpul ei.

Personajul principal, Martin Short, face parte din pătura de mijloc, fără probleme financiare (aparent), care se complace în starea lui de bine (aparentă) şi alege să-şi ascundă frustrările în loc să ia măsuri. Există vorba „cum îți aşterni aşa dormi” şi lumea pare să uite că aşternuturile trebuie schimbate şi împrospătate periodic. Satisfăcut de ceea ce a realizat, uită / neglijează (voit) să întrețină relațiile cu familia sa, iar soția şi copiii par să se îndepărteze de el din ce în ce mai mult. Singurul lucru la care lucrează este păstrarea aparenței unei familii fericite şi stabilă financiar. Angoasele îl macină în tăcere. Asta până în momentul în care apare un mascul alfa, un tip în plină vigoare a tinereții, evident bogat şi curtat de femei deopotrivă. Acesta se infiltrează şi acaparează tot ce se poate şi disturbă orice rutină aducătoare de confort. El este tot ceea ce a visat şi sperat să devină actualul „pater familias” prins în jocul realității. Realitate care te obligă să faci ceea ce trebuie, ceea ce e mai sigur decât ceea ce îți doreşti. Greu, nu?

Pentru Martin va fi mai uşor să-l învinuiască pe Giorgio, noul şi plin de viață vecin, de toate relele şi de intenții ascunse şi imorale decât să (se) analizeze obiectiv şi să acționeze rațional. Invidia devine ură, riscul de a-şi pierde familia şi admirația ei îi fierbe mințile şi totul o ia în jos odată cu decizia de a ucide. Pe cine, ce, cum şi rezultatele le veți vedea voi dacă veți citi cartea. Tot ceea ce vă spun este că romanul este ca acele filme (- mai - vechi) italiene în care râzi cu lacrimi până la sfârşit unde, dacă nu vei plânge vei fi totuşi dat peste cap de deznodământ.

I-aş putea reproşa scriitorului un oarecare misoginism, dar nu o fac pentru că, până la urmă, tot Martin e cel care nu are curajul să-şi spună punctul de vedere şi să şi-l apere. O nedumerire o am însă cu privire la nevoia sa de a „explica” reacțiile şi evoluția (involuția?) personajului principal. Normal că am avut satisfacția de a vedea că i-am înțeles exact mesajul, dar nu văd rostul explicațiilor. Cititorii ori vor reacționa ca mine, ori vor fi frustrați că nu au înțeles ceea ce le-a transmis. În schimb aş fi preferat un sfârşit mai clar şi nu coada de peşte pe care ne-a servit-o.

Concluzia e că trebuie să aveți încredere în voi, să comunicați şi să citiți cartea. Mie mi-a plăcut, sper să vă placă şi vouă.

PS – Vârsta voastră nu contează chiar aşa de mult şi (poate) veți vedea şi înțelege ce simt părinții uneori.

Cartea mi-a fost oferita de autor pentru a o recenza.