Lone Wolf & Cub Carte si Film

Știu că în România nu există o tradiție a comics-urilor cu toate că au existat unele încercări de-a lungul timpului, dar din cauza lipsei promovării (nici nu se punea problema asta înainte de 1989) și a lipsei de informare nu au avut succes. Oricum subiectele erau cenzurate așa că nu mai are rost să vorbim. Comics-urile și creațiile manga au pătruns la noi mai mult datorită filmelor ce au preluat o seamă de eroi din benzile desenate. Așa că dacă vă pică în mână vreun număr, nu le tratați ca pe reviste pentru copii, deoarece unele dintre ele sunt chiar pentru cei cu vârsta de peste 18 ani. Acestea fiind spuse, m-am decis să vă prezint astăzi un produs japonez, adică manga, mai deosebit de ce v-am arătat altă dată.

Lone Wolf and Cub (Lupul Singuratic și puiul său) este o manga creată de către scriitorul japonez Kazuo Koike și desenată de către Goseki Kojima. Seria a început să fie publicată pentru prima oară în 1970 și conține 28 de volume, iar după acestea au fost făcute patru piese, un serial de televiziune și adaptări pentru șase filme. Cel mai cunoscut dintre filme este cel produs în 1980 de către regizorul american Robert Houston și se numește Shogun Assassin (Asasinul Shogunului) cu Masaru Okumura în rolul principal.

Povestea seriei manga prezintă peripețiile samuraiului Ogami Itto, un teribil războinic, adept al stilului de scrimă Suyo-ryu, ce deținea slujba de călău la curtea shogunului. Călău este un mod de a spune, pentru că este și incorect și nici bine ales, dar în cultura europeană nu are echivalent. Am putea spune mai bine că avea rolul de Asistent, deoarece el se ocupa cu impunerea voinței shogunului și cu decapitarea celor ce își făceau seppuku (sau harakiri, un cuvânt incorect, dar care s-a împământenit). Pentru a le scurta sau curma suferințele în timpul groaznicului eveniment el le tăia capul cu o singură și precisă lovitură de sabie. De aceea nu prea merge călău și oricum nu se ocupa de borfași sau criminali de rând. Găsindu-și soția asasinată, totul fiind făcut în așa fel încât să pară un jaf, iar el fiind acuzat și căzut în dizgrație din cauza unor false acuzații aduse de către cei din clanul Yagyu ce doreau să pună mâna pe slujbele cheie de la curtea shogunului, se hotărăște să ia calea pribegiei împreună cu fiul său de numai trei ani pentru a scăpa de prigoana ticăloșilor. Așa că, având și un copil mic alături, numai gândul reabilitării onoarei sale şi a răzbunării soției îl va ține în viață, trecând cu bine prin toate aventurile ce îi vor ieși în cale de-a lungul Japoniei medievale, un loc nu prea paşnic. Își oferă serviciile de spadasin contracost oricui avea nevoie pentru a scăpa de vreun grup de netrebnici. Va încrucișa spada cu tot felul de indivizi, plecând de la simpli tâlhari, clanuri ninja și ajungând la ronini dornici de a-și etala talentele artelor marțiale. Bineînțeles că niciunul nu va fi în stare să facă față inteligenței și tehnicii sale impecabile în a mânui sabia.
 

În bine cunoscutul stil asiatic, finalul este și nu este unul prea fericit. Sabia fiindu-i distrusă de către un fals meșter de săbii, samuraiul este atacat de către luptătorii ninja ai clanului Yagyu. După o luptă plină de violență, Ogami Itto moare din cauza rănilor, însă fiul său Daigoro îl răzbună ucigându-l cu o lovitură de lance pe șeful clanului Yagyu, Retsudo. Acest Retsudo cu ultimele puteri îl îmbrățișează pe Daigoro numindu-l „Nepotul său de suflet”, încheind astfel ciclul răzbunării şi oferind copilului un viitor mai sigur.

Sună cam prea japonez pentru felul nostru de a fi, dar tocmai în asta stă farmecul.

Vizionare și lectură plăcută!