Recenzie Dispozitive infernale 02 - Printul mecanic - de Cassandra Clare

...dacă nimănui din lumea întreagă nu-i pasă de tine, oare chiar exişti?

În lumea magică a Londrei Victoriene, Tessa Gray şi-a şăsit În Sfârşit Locul, Alături de vânătorii de umbre. Dar liniştea se dovedeşte a fi trecătoare când forţe întunecate din Conclav plănuiesc s-o înlăture pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Dacă se va întâmpla acest lucru, Tessa va ajunge pe străzi, pradă uşoară pentru misteriosul Magistru, care urmăreşte să se folosească de puterile ei în scopuri nu tocmai nobile.

Cu ajutorul lui Will şi Jem, Tessa descoperă că războiul purtat de Magistru împotriva vânătorilor de umbre este cât se poate de personal. El îi învinuieşte pentru o tragedie petrecută cu mult timp în urmă, din pricina căreia, susţine el, viaţa îi fusese distrusă. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni călătoresc din Yorkshire-ul învăluit în ceaţă spre un conac de care sunt legate poveşti cumplite; din cartierele sărăcăcioase ale Londrei spre o sală de bal fermecătoare, unde Tessa descoperă că adevărul despre originile ei este mult mai sinistru decât îşi închipuise vreodată. Când se întâlnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, aceştia înţeleg că Magistrul le ştie fiecare mişcare – şi că unul dintre apropiaţii lor i-a trădat.

Tessa realizează că inima îi bate din ce în ce mai tare pentru Jem, însă dorinţa de a fi cu Will, în pofida stărilor lui sumbre, continuă să o tulbure. Dar ceva se schimbă în Will – zidul pe care băiatul şi-l construise în jurul lui începe să se năruie. Dacă-l vor găsi pe Magistru, va putea oare Will să se elibereze de secretele sale şi să-i ofere Tessei răspunsurile legate de originea şi de menirea ei?
În vreme ce căutarea Magistrului, dar şi a adevărului, îi pune pe cei trei prieteni în situaţii primejdioase, Tessa înţelege că, atunci când amesteci dragostea cu minciunile, poţi corupe chiar şi cea mai curată inimă.

Parerea mea

Minciunile şi secretele, Tessa, sunt ca un cancer pentru suflet. Vor roade tot ceea ce este bun şi vor lăsa doar distrugere în urma lor.  

E adevărat că nu se discută gusturile, dar ar trebui să fie destul de ciudate gusturile cuiva ca să nu-i placă Prințul Mecanic (glumesc... oarecum).

Viața personajelor în lumea victoriană, între fum de cărbune şi magie, continuă măcinate de sentimente, ambiții, năzuințe. Există dragoste, există ură, există dragoste de putere, trădare şi devotament, regrete, neîndurare, răzbunare, inteligență şi naivitate, realitate şi fantastic, iar Cassandra Clare le-a îmbinat pe toate admirabil.

Nu-ți pot spune dacă te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut sau dacă a fost a doua, sau a treia, sau a patra. Însă îmi amintesc de prima clipă în care te-am văzut venind spre mine şi mi-am dat seama că, într-un fel, întreaga lume părea să se evapore când eram cu tine.

Avem mai mult de o singură poveste de dragoste deşi atenția este concentrată pe planul Will-Tessa-Jem Poveştile sunt diferite, dar duc la o (singură) concluzie pe care sper s-o descoperiți (căutați indiciul printre citate).

Atât planul Will-Tessa-Jem cât şi axele Will-Tessa/ Tessa-Jem/ Will-Jem sunt credibile şi probabil unii veți avea curajul să recunoaşteți față de voi înşivă că deja ați trecut printr-o asemenea experiență chiar dacă nu la aceleaşi „cote”.

 Will a fost mereu luceafărul, cel care atrăgea atenția – dar Jem este o flacără constantă, cinstit şi neşovăitor. V-ar putea face fericită.

În mod clar e una dintre cărțile care vă vor obliga să aderați la o echipă, şi vă va fi destul de greu să alegeți: Will sau Jem. Deja veți începe să scormoniți soluții pentru viitorul volum şi cu ocazia asta, poate, veți afla unele lucruri despre voi pe care nu le credeați posibile.

 - Încă nu i-ați frânt inima, nu-i aşa?
- Nu, zise Tessa. Mi-am frânt-o pe-a mea în două, îşi zise. Nu i-am frânt-o deloc.

Personajele si relatiile dintre ele reprezintă punctul de interes al Prințului mecanic. Relatiile  se dezvoltă pe fondul acțiunii din Îngerul mecanic care continuă în mod natural şi care are cursul unui râu de munte: praguri, cascade, coturi unde nu te aştepți, întoarceri din drum şi un final care vă lasă mai nerăbdători decât ați fost la sfârşitul Îngerului.

Nu e nimic altceva decât bunătate. Faptul că te-a lovit aseară denotă doar că eşti capabil să-i înnebuneşti chiar şi pe sfinți. 

Dacă tot există vorba aia că speranța moare ultima, poate Leda reuşeşte aceeaşi perfomanță de a publica volumul trei la fel de repede ca pe acesta (față de ediția din străinatate)

-Ah, spuse o voce din cadrul uşii, aveți întâlnirea anuală „toată lumea crede că Will e un lunatec”, nu-i aşa?
- E bianuală, spuse Jem. Şi nu, nu e una dintre acelea.

- Ai şaptesprezece ani, spuse Magnus. Nu poți avea o viață ruinată când de-abia ai trăit câțiva ani.