...și la sfârșit a mai ramas COȘMARUL de Oliviu Crâznic

(Tot) parerea mea: 

 Prezentării acestei cărţi i se potriveşte un citat chiar din ea:  

„… omul e învăţat să tragă concluzii din informaţiile pe care le are. În vreme ce adevărul se află, de cele mai multe ori, în informaţiile care lipsesc…”

Coşmarul este o carte scrisă cu şi din pasiune. Asta e evident la fiecare rând.

Este o carte documentată. S-a născut dintr-o asiduă căutare prin documentele ce stau să se sfărâme sub greutatea timpului. Autorul s-a inspirat din scriptele evului întunecat care menţionează fenomene considerate ciudate atunci şi care au rămas neexplicate în prezent deşi, nu-i aşa, se presupune că am evoluat cumva. Citind cartea, veţi descoperi că suntem frământaţi şi atraşi deopotrivă de aceleaşi temeri, de aceleaşi speranţe ca şi aceia care au trăit cu sute de ani înaintea noastră.

Povestea este o combinaţie extraordinară de supranatural şi normal, întuneric şi lumină, bine şi rău. Fire de istorie reală sunt inserate cu har în această broderie dându-i valoare.

Personajele, introduse treptat şi din ce în ce mai multe, au propria istorie care le va determina în final rolul în coşmar. Sunt oameni normali pe care îi separă şi unesc ranguri şi valori sociale, ranguri şi valori umane. Manipulate de forţe necunoscute, unele reuşesc să se comporte exemplar până la capăt, iar altele vor deveni prada propriilor slăbiciuni. Toate personajele însă evoluează (sau involuează), toate se transformă sub presiunea evenimentelor. Locul fiecăruia odată stabilit va fi schimbat cum nici nu te aştepţi. Veţi îndrăgi multe dintre aceste personaje şi veţi recunoaşte că soarta care le-a fost dată este cea mai onorabilă pentru ei, după fapta şi inima lor.

Veţi tremura alături de personaje, veţi spera alături de ei. Veţi crede că aţi rezolvat odată cu ei misterul şi veţi urla de deznădejde împreună cu ei.

Într-o lume din ce în ce mai întunecată şi mai rece, unde tragicul atinge ireparabil totul, găsim acea poveste pură de dragoste visată de la începutul lumii de fiecare.

Momentele de „groază” vă vor zburli probabil pielea dar veţi şti că a fost necesar. Nimic nu este de prisos, nimic nu e risipit.

Totul e atât cât trebuie şi unde trebuie. Asta caracterizează volumul, inclusiv în ceea ce priveşte folosirea figurilor de stil. Autorul nu se fereşte să le folosească şi ele reprezintă un punct forte al cărţii.

Oliviu Crâznic vă va introduce fără să simţiţi într-un decor care este el însuşi un personaj ce se transformă, ține pasul şi trasează liniile povestirii. Lumea şi natura se schimbă împreună pe măsură ce se desfăşoară acţiunea. Castelul, ce se dovedeşte scăparea dar şi capcana în care sunt prinşi protagoniştii, are ziduri ce mustesc de mistere şi pericol. Camerele şi coridoarele sale sunt pline de trădare, disperare, dragoste şi speranţă.

Finalul va aduce liniştea dată de un nou răsărit.

Este evident că ... Şi la sfârşit am mai rămas Coşmarul se adresează tuturor. Vă va plăcea acest volum chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de fantasy, romance, gothic. Indiferent care vă este stilul preferat veţi găsi ceea ce căutaţi şi veţi pune cartea pe raftul cu cărţile de recitit pentru că este o carte gothică foarte bine scrisă şi care va încânta cu siguranţă. Este o carte care zgândăre inima şi cele mai ascunse trăiri ale cititorului satisfăcându-i în acelaşi timp pofta de aventură şi suspans. Va induce frica şi teroarea şi va aduce liniştea şi speranţa. Este una din cărţile despre care poţi spune liniştit că se citeşte cu sufletul la gură.

(aceasta parere a mea a fost publicata pentru prima data in cadrul Cupei cartilor)