Parerea mea: Viseaza androizii oi electrice? (Blade Runner) de Philip K. Dick

Parerea mea:

Oare visează androizii oi electrice?

                Vă sună cunoscut? Dacă nu, am să vă prezint eu o carte dintre cele mai faimoase din întreaga literatură SF. Do androids dream of electric sheep? de Philip K. Dick cu toate că reprezintă o capodoperă a SF-ului, nu pune în discuție o idee nouă, ci chiar una veche de când lumea. Dar ce bine o spune! Dorința omului de a fi creator, de a fi demiurg ne însoțește încă din vremurile miturilor clasice. Ideea de a-L înfrunta pe Dumnezeu, de a sfida divinitatea, acesta este hybris-ul, cum spuneau vechii greci, de care n-am scăpat și nu cred că vom scăpa cât va exista această specie. Relația dintre dr. Frankenstein și arătarea căreia i-a dat viață, v-ar fi un exemplu mai la îndemână și mai cunoscut.

                Cartea lui Philip K. Dick a fost scrisă în 1968, iar acțiunea ei se petrece în 2000... și câțiva ani de acum încolo. Omenirea a cucerit spațiul cosmic, dar a pârjolit Pământul în urma unei conflagrații nucleare. Planeta întreagă este un deșert dezolant, iar toate speciile de animale au dispărut sau se mai găsesc câteva exemplare ce sunt vândute la prețuri astronomice. Așa că oamenii au început să-și creeze replici uimitor de veridice după toate animalele care sunt dorite, pentru că totuși nimeni nu poate trăi doar între patru pereți fără un mic animăluț. Nicio problemă dacă este artificial, dar să se comporte precum unul real. Da, dar nu s-au oprit la creat broaște şi șoareci, ci au creat şi oameni. Androizi pentru a-i folosi la cucerirea spațiului, utilizați în domenii din cele mai variate: de la soldați până la prostituate. Culmea este că au fost făcuți atât de bine încât ultima generație nu mai poate fi deosebită de oamenii adevărați decât prin teste foarte complicate. Ceea ce-i diferențiază de oameni este lipsa de empatie. Și aici intervine ironia scriitorului, pentru că o mare parte dintre oameni, nu doar cei din viitor, ci și cei de acum, duc o Mare lipsă de empatie. Androizii capătă conștiință de sine și se pune întrebarea: îi putem arunca la gunoi când nu mai sunt folositori? Poți să te folosești de ei ca de niște simple mașini? Se pare că ne aflăm în fața omului primordial şi a Creatorului său. Eroul cărții, Rick Deckard, este un vânător de recompense angajat de poliție pentru a găsi androizii și a-i retrage (citește a-i omorî). Şi asta pentru că androizii nu aveau voie să vină pe Pământ, cu toate că, devind mai umani decât oamenii, ei nu doreau decât să trăiască liniștiți. Unii reușesc să treacă testele de empatie și de aici groaza oamenilor de a nu fi înlocuiți de creația lor. Acest lucru naște și întrebarea fundamentală: a căpătat suflet creația sau este doar o mașinărie? Poate înfăptui Omul lucrul lui Dumnezeu?

                Cartea cu toate că se desfășoară într-un cadru futurist are ritmul unui film polițist din genul noir. Dacă nu ați citit romanul, atunci poate ați văzut filmul Blade runner de Ridley Scott cu Harrison Ford, un film controversat tocmai pentru că nu respectă cu strictețe linia poveştii, lucru care i-a deranjat pe unii fani ai genului. Mie mi-a plăcut atât cartea, cât și filmul.

                De aceea nu doar vă recomand, ci chiar vă rog, pentru că merită cu prisosință să citiți cartea și să vizionați filmul. Nu o să fiți dezamăgiți! (Fetelor, un plus... e cu Harrison Ford tânăr)