Parerea mea: Predator: South China Sea de Jeff VanderMeer

Parerea mea:

Dacă tot este vară și încă e vacanṭă, m-am gândit să vă prezint astăzi o carte mai distractivă, bună de citit în parc la umbră, așa ca o bere rece pentru cei de vârsta mea sau o înghețată pentru voi. Este vorba despre Predator: South China Sea, sau mai pe româneşte, că a apărut şi la noi, Predator – Teroare în junglă. Unora dintre voi poate le va suna ceva cunoscut, dar am avut surpriza (sau poate doar mie mi se pare), să întâlnesc mai mulți tineri care n-au auzit de filmele din seria Predator, cel mai faimos fiind primul, cel cu Arnold Schwarzenegger, sau de cele din seria Alien. Nu mă refer la jocurile AVP!! Dacă nu le-ați văzut, atunci eu vă spun că merită, sunt de referinṭă în cinematografia SF.

Revenind la trebușoara noastră referitoare la Predator: Teroare în junglă de Jeff VanderMeer, este o carte care se integrează perfect în atmosfera filmelor cu acelaşi nume. Stilul este un amestec de SF şi Horror, dar nu vă impacientaṭi, nu este așa de rău precum sună. Cadrul cărții vi-l dă chiar titlul, iar personajele se încadrează într-o paletă destul de largă, plecând de la miliardari, soldați khmeri, traficanṭi de arme, spioni KGB, staruri, şi ajungând până la piraṭi. A, să nu uit, apare și un românaș de-al nostru. Unii dintre ei se află la vânătoare, alṭii cu treburile lor piraterești, fără să știe că prin tufișurile de pe acea insulă pierdută în mijlocul oceanului, se află nu doar încă un simplu vânător, ci cel mai al dracului dintre toṭi vânătorii. În afară că este mult mai bine dotat fizic decât oricare dintre ei, nici tehnologic nu are contracandidat. Aşa că, ṭineṭi-vă bine, căci goana pentru supravieṭuire (din nou, dar asta-i viaṭa), începe iarăşi. Din smârcurile mlaștinilor, prin copaci și ajungând în temple antice, lupta nu încetează niciun moment, iar groaza pune stăpânire pe supravieṭuitorii care se tot împuṭinează, indiferent că este zi sau noapte. Unii au și motive ascunse pentru prezenṭa lor pe insulă (aflați voi), dar totul o să se explice pe final. Până atunci, sângele ca să nu spun și altceva, o să fie împrăștiat din belșug în toate direcṭiile, iar extraterestrul nu are niciun pic de compătimire pentru nimeni. Nici oamenii nu au când merg la vânătoare și împușcă animale cu arme cu lunetă, chiar dacă nu pentru hrană ci doar (cică!) sport, atunci ce să-i cereṭi unei creaturi venite dintr-o altă galaxie? De scăpat... surpriză, veṭi descoperi singuri.

Cartea este plăcut scrisă, o să vă distreze, iar descrierile sunt vii şi foarte colorate. Mai mult nu cred că este necesar, şi nu uitaṭi de filme, chiar merită dacă sunteṭi fani ai genului.

George