Parerea mea: Disintegration (Autumn #4) de David Moody

Parerea mea:

Vreți o carte dată naibii cu zombie? E, asta e! Chiar dacă face parte din seria Autumn a lui David Moody, sare destul de bine din tipar. Primul volum mi-a plăcut prin prisma noutății şi a sensibilității lui, al doilea a continuat povestea, dar nu a mai avut aceeaşi sclipire, iar al treilea pare o punte între volume chiar dacă finalul îl salvează prin tensiunea pe care autorul o adaugă cu atenție.

Revenind la volumul al 4-lea Disintegration, chiar dacă se petrece în paralel cu volumul al 3-lea al seriei, acțiunea este explozivă. Autorul lasă un pic la o parte personajele consacrate şi îşi îndreaptă privirea spre un alt grup de supraviețuitori, ulterior va mai apărea unul, care pentru moment este un pic mai organizat şi nu manifestă isteria de a fugi din calea morților vii. 

Caracterele personajelor sunt foarte diferite, de la tipi cu capul pe umeri şi cu gândul la ziua de maine, la puşti impetuoşi şi imprevizibili care au impresia că dau dovadă de curaj, deşi acest curaj s-ar putea numi câteodată prostie sau inconştiență. Eroii noştri sunt supuşi permanent asaltului morților vii, iar tensiunile în aceste condiții, cum era de aşteptat, nu întârzie să apară. Cei tineri se distrează pescuind zombie peste baricadă, „jucându-se” într-un mod idiot cu ei până îi omoară. Ceilalți se străduie să se obişnuiască cum pot cu situația existentă încercând să uite dramele majore prin care au trecut şi în care şi-au pierdut ba copiii, ba soția sau soțul, ba pe toți la un loc. Pentru a le mai băga un pic frica în oase, parcă nu era destul şi aşa, autorul vine şi cu un virus sau microb care curață şi acesta dintre ei, mărind angoasa deja existentă a supraviețuitorilor. Tabăra fortificată în care se află şi din care doar fac raiduri pentru a se aproviziona (normal că cei mai tineri şi nesăbuiți nu caută mâncare şi haine, ci băutură şi țigări), este asaltată şi cu toate sacrificiile făcute este năpădită de monştrii, iar oamenii sunt puşi pe fugă în căutarea unui nou refugiu. În cursa lor dau peste sanctuarul unui alt grup unde găsim tipare umane apropiate, iar cei tineri ce credeți că vor face în continuare? Bineînțeles că până la final soarta acestui loc este şi ea pecetluită.

                

 Morții vii sunt din ce în ce mai activi şi distrugători cu toate că natura îşi urmează cursul, decăderea lor fizică este majoră, iar forța lor stă în număr nu în putere fizică. Descrierile vizuale sunt foarte puternice, aşa că o să aveți parte de multe lucruri dezgustătoare şi scârboase. Luptele sunt cinematografic evocate, iar cei ce s-au plâns că în volumele precedente nu au avut parte de aşa ceva vor întâlni aici din plin. Cu adevărat de la început până la sfârşit. Cadrul este mult mai sumbru, ajungându-se în unele momente la apariția unor bălți pline de putreziciune formate din cadavre descompuse în care mai plutesc câte o ureche sau un membru. Dar cum era de aşteptat Moody ne pregăteşte o surpriză pentru ultimul volum astfel încât soarta personajelor este învăluită în mister.

Stilul cărții este tot britanic, nu prezintă clişee de film hollywoodian, dar desfăşurarea este alertă şi nu veți avea momente de plictiseală. Pentru fanii genului cred că este o carte reprezentativă, însă vă spun că merită citită seria întreagă pentru că David Moody aduce un suflu nou în literatura horror.

George