Recenzie Them or Us de David Moody

Parerea mea:

Și uite așa am ajuns și la ultimul volum din seria Hater a lui David Moody.

Them or Us adică pe românește Ei sau noi, un fel de care pe care. Dacă în volumul doi Dog Blood măcelul atinge proporții apocaliptice și l-am putea cataloga - păstrând proporțiile - ca horror, în partea a treia ne întoarcem într-un thriller distopic. Orașele sunt de nelocuit, peste tot stăpânește o iarnă nucleară, iar schimbații și cei câțiva neschimbați se străduie să supraviețuiască. Ca să vă dau un exemplu, și iar nu știu dacă ați văzut, atmosfera este ceva în genul filmelor din seria Mad Max cu Mel Gibson, dar nu în deșert, ci în decorul Marii Britanii. Schimbații s-au organizat în bande și au ocupat orașe în ruină de unde mai fac razii în căutare de mâncare sau în căutarea celor câțiva neschimbați supraviețuitori. Ca în orice gașcă, bineînțeles cel mai puternic conduce, iar acești indivizi încep să aibă vise de mari conducători. De aici nu mai e decât un pas până la lupta între ei. Dacă inamicul comun a dispărut, nicio problemă, se găsește întotdeauna cineva care s-o ia pe coajă.

Atmosfera este sumbră, iar destinul speciei umane este pecetluit. Dar așa cum stă bine unei povești, speranța nu trebuie să-i lipsească. Numai că avem o problemă... stocul de băieți frumoși și cu mușchi s-a epuizat așa că va trebui să ne mulțumim cu o epavă umană. Danny McCoyne este distrus atât fizic cât și psihic. Fizic după ce a supraviețuit unei explozii nucleare, iar psihic după evenimentele în care a fost implicată fiica lui. Datorită abilității sale de a-și putea controla instinctele în preajma neschimbaților este protejat de către unul dintre șefii furioșilor. Prins între sentimentele de regret ce îl macină permanent și lăcomia și excesele conducătorului neschimbaților de abia reușește să supraviețuiască precum un câine vagabond. Dar întâlnirea cu un alt furios ce poate să se controleze și care îi destăinuie că are grijă de un grup de oameni neschimbați supraviețuitori, face ca până și mizeria de viață pe care o avea să fie dată peste cap. Nebunia știrii avea să-l zdruncine și mai tare când tipul îi propune să-l ajute să-i salveze pe acești oameni. Pe fondul începerii unui război între armatele de furioși pentru putere și resurse, Danny mai râcâie o dată pe fundul sufletului său damnat și reușește să mai găsească ultima urmă de umanitate, demnitate și spirit de sacrificiu. Da sacrificiu, pentru că își va pune în joc și nenorocita de rămășiță de viață pentru a-i salva pe cei ce până mai devreme nu îi suporta lângă el. Adică așa cum se spune, orice suflet oricât de păcătos ar fi mai are o șansă de izbăvire. Se pare că Danny a găsit-o pe a lui. 

Finalul este dramatic, dar leitmotivul cărților lui Moody apare iar: Speranța. Speranța că acea mână de oameni înfometați și speriați vor reuși să reaprindă flacăra umanității într-o lume devastată.

Cam asta ar fi... dacă reușiți să puneți mâna pe cărți citiți-le pentru că merită!

George a.k.a. ZombieMaster

Fiti pe faza!

Click pe titlul de mai jos sau pe coperta!

"I'm Cursed"

In anticipation of the release of CURSED, I have a big contest planned for you guys. Because CURSED is kind of a big deal for me. 

Why?

Well, I wrote CURSED in-between Half-Blood and Pure, so this little baby has been percolating since roughly 2008/2009. A lot of you have had Cursed added to your To-Read shelves since late Spring of 2011. Some who have been members of Query Tracker might even remember the query for Cursed (titled Gifted at the time), so this has been a work of love for several, several years.

It's also a big deal for me because it's my first hardcover release. 

So I needed something big to giveaway. Something I haven't given away yet. And no, not my firstborn child, although I don't plan on having any of them to give away, but if I did, I may save that for something else.

 *Hopes possible future child does not see this*

Anyway, so here's the contest. Pay close attention to the rules.

"I'm Cursed Contest"

1. You must comment on THIS blog post answering this question: How would you find a way to touch a person you loved if your touch killed?

You must answer this question on this post. Not Goodreads. Email. Or what not. 

2 You must tweet #ImCursed and the link to that tweet must be included in your comment. If you don't have Twitter, you can do a status on Facebook. Include that link.

3.  You must update Twitter or Facebook avatar to the Cursed Cover during length of contest.

That's it!

Now for the prize?

Grand Prize.

You get to pick a Nook Color or Kindle Fire. 

 

 Runner-Up

Signed Copy of Cursed, Half-Blood, Pure, and Deity

And a insanely awesome swag pack

2nd Place
Become a character in the 4th Lux Novel. 

Some more contest details.

Contest starts August 31st 2012 and ends September 25 11:59pm EST

The top two winners are picked by HOW CREATIVE their answer is by my random panel of random people who will be reading the answers. SO GET CREATIVE

Contest is International (please note: if you live in a country that isn't supported by a Nook or Kindle, please be aware of that. I have no way of knowing that)

If you don't have a Twitter or facebook, sorry! I don't know how else to enter you into a contest!

You must be 13 years old to enter.

Cursed comes out on September 18th, 2012

in hardcover and e book

Teaser picture - The League of Doorways by Tim O'Rourke

De ceva timp am vazut seria asta si uitati ce-am gasit azi:

Cu totii avem o usa.... dar ce te asteapta de partea cealalta a usii tale?

Nu stiu cum sunt cartile, dar imaginile imi plac asa ca o sa ma uit si pe carti mai ales ca volumul doi va aparea in curand.
Oare ce ne-o astepta de partea cealalta a copertii?

Clasic si modern

Prima imagine nu cred ca mai are nevoie de prezentare, dar daca totusi.. va spun ca e pentru filmul Conan the Barbarian (2011) cu Jason Mamoa (prima data vazut de mine in Stargate Atlantis).
Cea de-a doua imagine, prima cronologic vorbind, este opera pictorului rus (pictor oficial al armatei imperiale ruse) Vasili Vasilievici Veresciaghin - "Apoteoza Razboiului"

Ceva asemanari? Inspiratii?

Recenzie Dog Blood (Hater #2) de David Moody

Parerea mea:

Dog blood este volumul al doilea din seria Hater a lui David Moody. Problema este că în limba română nu a apărut decât primul volum și nu se stie când sau dacă editura Leda le va mai scoate pe piață. Aşa că vom vorbi noi despre cele două volume rămase din serie pentru că merită să fie citite.

În partea a doua ne trezim în plină anarhie. Lumea este sfâșiată, civilizația așa cum o cunoaștem s-a dus dracului, familiile sunt destrămate, statele nu mai există, iar totul se reduce la o luptă pentru supraviețuire și un război sângeros dus împotriva acelora care nu sunt la fel. Cei neschimbați s-au strâns în enclave, iar armata îi vânează pe furioșii care, adunați în cete, cutreieră în lung și lat pentru a găsi neschimbați să-i omoare. Singurul țel al tuturor este să-i șteargă de pe fața pământului pe ceilalți. Și dacă asta nu era de ajuns mai apare o nouă varietate de furioși, brutele. Pierzându-şi orice urmă de rațiune, ele se comportă precum niște câini de luptă care o dată dezlănțuiți nu mai pot fi opriți de nimic.

Danny McCoyne își va continua cursa disperată pentru găsirea fiicei sale. Forțat va reuși să-și controleze ura și să se infiltreze printre neschimbați, dar regăsirea și cursul evenimentelor ulterioare vor fi cu totul neașteptate și șocante.(Hai că v-am spus destul!)

Dacă în primul volum atmosfera era apăsătoare și stranie - mai mult caracteristică unui thriller, aici porțile iadului se deschid și teroarea inundă totul. Schimbați sau nu, toți se regăsesc într-o luptă teribilă în care mila sau iertarea sunt două cuvinte care par să nu fi existat vreodată. Totuși, în acest abator, chiar și schimbat, Danny își va putea păstra dragostea pentru copilul său, va reuși să găsească in sufletul sau ultimul dram de umanitate ce îl va motiva un pic mai mult decât ura care îi dirijează pe cei de felul său. Se pare că speranța, da, tot biata speranță, încă mai are o șansă să rămână deasupra acestei grozăvii care a îngenuncheat omenirea. Acțiunea este bine conturată și, așa cum ne-a obișnuit autorul, descrierile sunt cinematografice, nepierzându-se în descrieri sau abundând în date și specificații tehnice. Cum v-am spus și în descrierea primului volum, cititorul nu va reuși să găsească o tabără căreia să-i ia partea; chiar și personajul principal în ciuda scopului său în principiu nobil va face destule lucruri reprobabile, iar cei neschimbați vor dezlănțui holocaustul atât pentru furioși cât și pentru ei înșiși. Totul e în nuanțe de gri, nicio limită nu e clară.

Dacă o să vi se pară că am devoalat cam mult sau sună un pic a spoiler, nu cred că o să stați supărați până o să apară traducerea sau o să faceți rost de o ediție în limba engleză. Vă recomand să citiți cărțile care nu sunt traduse în limba lor originală.

Lectură plăcută în ciuda subiectului!

George a.k.a.  ZombieMaster

Concurs pe Trespassing Zone - Jurnalele Vampirilor FANTOMA!

Geo are un derulare un nou concurs! Intrati aici sa va inscrieti!

Parerea mea si CONCURS: Furiosii de David Moody

Parerea mea:

Hater?

Furioșii de David Moody în traducerea românească. Da, ştiu că sună cam aiurea şi nu este ceea ce trebuie, iar hate înseamnă a urî, dar cum ar fi sunat urâcioșii? Așa că interpretarea traducătorului cred că este cea bună.

O carte răscolitoare care, nu vă luați după cei care spun altceva, merită citită. Dacă ați fost atenți la filmografia americană şi la cea britanică, sper că ați sesizat că americanii pun accentul pe formula clasică a zombie-ului care se mișcă destul de greu, mănâncă creier şi carne de om (Dawn of the dead), iar englezii au o aplecare spre forma turbaților, a celor care se mișcă foarte repede şi unde șansele de supraviețuire sunt minime (28 days, 28 weeks later). Furioșii... eee... cu ei este o altă problemă. Ei nu sunt nici zombie, nici turbați. Ei sunt oameni ca toți oamenii, cu aceleaşi nevoi şi necesități, numai că au o mică problemă... nu-i suferă pe cei care nu sunt ca ei. Da’ nu doar că nu-i suferă, vor să-i omoare, să-i facă praf. E ca și cum dimineața nu te trezeşti alături de soție ci de un vierme scârbos. Stați liniștiți, și reciproc este același lucru, dar cei ce au microbul (sau ce-o fi), poate ei sunt cei normali, sunt mai puternici fizic.

Cartea este tulburătoare și este scrisă la persoana I ceea ce face ca totul să sune mai personal și de aici și mai dramatic. Personajul principal este Danny McCoyne un individ ca orice altul, angajat la Biroul pentru Prelucrarea Amenzilor de Parcare, adică chiar un tip cu totul anost. El trăiește alături de familia sa o viață normală când începe să vadă cum apar cazuri de violență extremă asupra unor persoane de către grupuri organizate spontan. Victimele pentru moment sunt doar furioși, dar nimeni nu-i cataloghează așa, iar toată ura și scârba celor din jur este canalizată împotriva lor. Schimbarea este brutală și nimeni nu are vreo explicație, așa că Danny observă cum toată viața și implicit societatea în care trăiește începe să se destrame și să o ia razna. Totul până într-o bună zi când va simți un val de ură de neconceput și un dezgust teribil pe care familia sa îl revarsă asupra lui. Din acel moment va ști că lumea pentru el s-a sfârșit și că va trebui să fugă și să lupte pentru viața sa. Doar fetița lui nu are acel sentiment față de el și de aici groaza de a-și părăsi copilul pe care îl simte că este la fel ca el și care se află în mâna taberei adverse. Neputința de a salva copilul îl va măcina îngrozitor, dar numai gândul de a se întoarce înapoi la ea îl va ține în viață şi îi va da un țel în această lume aflată în pragul distrugerii. Teama că nu-și va putea proteja familia îl poartă printr-o întreagă gamă de emoții ce vor atinge paroxismul în momentul în care va conștientiza că ceva s-a schimbat în existența sa și nimic nu va mai fi la fel. Ura pe care o simte din partea celorlalți și dorința sa și a celor ca el de a-i omorî pe ceilalți va deveni vectorul după care își va călăuzi de acum încolo viața.

Tensiunea este bine dozată de către scriitor. Acțiunea, așa cum ne-a obișnuit Moody, debutează direct și fără multă pregătire și nu va trena deloc. Este interesant cum autorul, prin sentimentele de confuzie și groază ale personajului principal prins în vâltoarea evenimentelor, descrie modul în care societatea se manifestă și se deteriorează.

Romanul este răscolitor tocmai prin prisma faptului că tabăra inamică este tot a oamenilor și nu a unor monștri, iar de aici și greutatea cititorului de a ține cu o parte sau cu alta, pentru că oricare din ele sunt și victime și călăi în funcție de situația apărută.

Un stil nou, o idee nouă, și cine ştie... poate va naşte un curent nou. Merită s-o citiți!

George a.k.a. ZombieMaster

CONCURS

Dacă v-a trezit interesul, puteți câștiga volumul Furiosii (Haters #1) oferit de Mythical Books (nesponsorizat) prin lăsarea unui comentariu în care să indicați numele și numele GFC prin care urmăriți Mythical Books. Noi zicem că merită!
Va puteti inscrie pana pe 9 septembrie.

Cartea nu este sponsorizata.
Aveti grija sa va inscrieti la Stalkers!

Pozele lui Stephanie Meyer pe facebook

Alegeti voi!

Bun... dupa cum stiti (daca nu stiati aflati acum) cartile oferite de Mythical Books sunt oferite de noi din fonduri proprii, iar aceste fonduri, dupa cum stiati (daca nu stiati aflati acum), sunt intotdeauna o resursa limitata si trebuie administrate cu grija. Astfel, uneori suntem pusi sa alegem ce putem face.

Am postat azi parerea mea cu privire la Pushing the Limits de Katie McGarry si in curand va voi face cunoscuta parerea-mi cu privire la The Immortal Rules de Julie Kagawa.

Acum trebuie sa alegeti voi: vreti sa va oferim sansa de a castiga Pushing the Limits SAU The Immortal Rules?

Lasati un comentariu cu alegerea voastra si cartea care va avea cei mai multi sustinatori va "castiga"!

Aveti trei zile la dispozitie; daca nu vor fi comentarii inseamna ca nu le vreti si... concluzia e clara, nu?

Recenzie Pushing the Limits de Katie McGarry

Description:

No one knows what happened the night Echo Emerson went from popular girl with jock boyfriend to gossiped-about outsider with "freaky" scars on her arms. Even Echo can't remember the whole truth of that horrible night. All she knows is that she wants everything to go back to normal.But when Noah Hutchins, the smoking-hot, girl-using loner in the black leather jacket, explodes into her life with his tough attitude and surprising understanding, Echo's world shifts in ways she could never have imagined. They should have nothing in common. And with the secrets they both keep, being together is pretty much impossible.

Yet the crazy attraction between them refuses to go away. And Echo has to ask herself just how far they can push the limits and what she'll risk for the one guy who might teach her how to love again.

Prezentare carte:

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în noaptea în care Echo Emerson a devenit din fata populară cu un iubit bine văzut în prea-bârfita paria cu cicatrici înspăimântătoare pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti tot ce s-a întâmplat în acea noapte oribilă. Tot ceea ce vrea ea este ca totul să se întoarcă la normal. Dar când Noah Hutchins, singuraticul extrem de sexy care nu se implică în nicio relaţie, cu geaca lui neagră de piele, explodează în viaţa ei cu atitudinea sa dură şi surprinzător de înţelegător, lumea lui Echo se schimbă într-un mod în care nu şi-ar fi imaginat. Ei nu ar trebui sa aibă nimic în comun. Şi cu secretele pe care amândoi le ascund, a fi împreună pare a fi aproape imposibil.

Totuşi nebuneasca atracţie refuză să dispară. Echo va trebui să se decidă cât de mult pot forţa lucrurile şi cât de mult va risca pentru tipul care ar putea s-o înveţe cum să iubească din nou.

Parerea mea:

Aparent Pushing the Limits este o carte de dragoste. Dar mai corect ar fi să spun că nu este DOAR o poveste de dragoste. În fapt, este mult mai mult pentru că autoarea a reuşit să pună în discuţie o serie de probleme care (în proporţii diferite) pot fi întâlnite în viaţa fiecăruia.

Personajele principale capătă consistenţă pe parcurs însă vor fi îndrăgite probabil de la primele pagini. Aparent Noah e un tip rău de bun. Atrăgător, inteligent, abia scăpat de cazier şi pentru care s-a decis că are nevoie de conciliere psihologică. Aparent Echo este fata cu probleme psihice, căzută brusc în dizgraţie şi popularitate.

În fapt, cei doi sunt două persoane care la o vârstă oricum solicitantă sunt puse să se descurce cu şi în situaţii în care şi cei mai maturi ar putea claca. Amândoi trebuie să se regăsească pe sine şi să afle un mod de a-şi echilibra existenţa împărţită între responsabilităţile pe care le au şi răspunderile pe care sunt convinşi că le datorează. În acest tumult se naşte ceva între cei doi. Ei trebuie să identifice ceea ce este cu adevărat: manipulare, întrajutorare, înţelegere reciprocă sau ceva mai mult. Relaţia lor cunoaşte urcuşuri şi coborâşuri, speranţă şi deznădejde. Ceea ce se face, ceea ce se spune şi ceea ce rămâne nespus poate fi interpretat diferit de fiecare şi teama unei clarificări – uneori se consideră că totul este foarte clar – accentuează disperarea unuia sau celuilalt.

Personajele secundare sunt bine introduse, variate, cu propriile lor probleme şi dau greutate poveştii principale. Legăturile dintre personaje sunt diferite şi mai profunde decât apreciază iniţial cititorul. Prejudecăţile sunt înlocuite de înţelegerea faptului că fiecare situaţie, fiecare poveste e diferită prin circumstanţele specifice atât de variate.

Un plus al cărţii este alternarea punctelor de vedere Echo / Noah. Scrisă la persoana I şi punând la dispoziţie percepţiile amândurora, cititorului îi este oferită imaginea de ansamblu ceea ce îi va da posibilitatea să tragă concluziile corecte.

Acţiunea se desfăşoară într-un ritm susţinut. Nu există momente de plictis sau saturare. Autoarea se păstrează în limitele posibilului nedepăşind linia credibilului. Toate trimiterile sunt la lucruri reale, de la imperfecţiunile sistemului până la respectarea deciziei de a face sau nu dragoste. Îmi place în acest sens voinţa şi comportamentul lui Noah („Jos pălăria!”) şi poate tinerii vor lua aminte de exemplul dat! Deşi ar fi putut aprofunda partea psihologică, cred că pentru un roman young adult autoarea a dozat bine proporţiile pentru a reuşi să transmită ceea ce avea de spus şi a păstra în acelaşi timp interesul cititorilor.

Nu mă consider şi nici nu cred că sunt tipul care să se topească după romane şi vorbe de dragoste şi alint. Totuşi, doar cine nu a fost îndrăgostit cu adevărat nu a „cedat”, chiar şi doar un pas, tendinţei de a-şi alinta partenerul. De aceea nu înţeleg cum unele dintre cititoarele Pushing the Limits sunt agasate de diversele apelative întâlnite. Sincer să vă zic, cred că e prima carte în care „baby” îmi dă un sentiment de drăgălăşenie şi afecţiune făcându-mi plăcere să-l întâlnesc. Probabil aici e măestria autoarei. Nici celelalte „dezmierdări” nu m-au deranjat unde şi cum au fost folosite. Sunt curioasă aşadar cum veţi reacţiona voi. Ar mai fi multe de spus, dar cred că probabil v-aţi plictisit deja.

În final, Pushing the Limits e o poveste de dragoste şi ceva mai mult. V-o recomand s-o citiţi şi să descoperiţi singuri multiplele valenţe ale cărţii.

PS: Au existat unele dispute cu privire la coperţile cărţii. După ce-am citit cartea pot spune că cea „portocalie” se potriveşte mult mai bine subiectului: multiple planuri şi nuanţe, percepţii diferite, lucruri ce se vor clarificate... Cea „neagră”, preferata, mi se pare că nu are nicio legătură cu cartea şi/sau personajele decât, probabil, holul şcolii...

Prezentare carte: Change of Season de A.C. Dillon

Prezentare carte:

„Zece luni. Două sute nouăzeci şi nouă zile. Şapte mii o sută şaptezeci şi şase de ore. Patru sute treizeci de mii cinci sute şi şaizeci de minute. Poate nu tot atât de melodios ca imnul rock al lui Larson, dar este modul în care măsor un an la Casteel... Îl măsor în timp pentru că este singura mea constantă între vechea Autumn şi Autumn de acum. Voi măsura schimbarea anotimpului.”

Introdusă forțat într-un program de reeducare comportamentală la Academie de către părinții ei panicați, Autumn refuză să spună ceva despre fantomele care o bântuie. Dar tânăra femeie chinuită va afla în curând că sunt mai multe motive de a-ți fi frică de noapte decât ar fi îndrăznit să-şi imagineze. Un elev strigă în agonie din ziduri trezind-o din somnul ei neliniştit. Mesaje misterioase par să aterizeze lângă picioarele ei, mesaje de la o fată ce se presupune a fi moartă şi pe care Autumn o vede țâşnind în întunecatele coridoare de serviciu. Şi totuşi, singuraticul student de la (secția) film în care ad litteram fuge prin el ar putea fi cel mai mare pericol.

Pe măsură ce trecutul se strecoară în prezent, Autumn descoperă adevăruri de mult îngropate în spatele uşii camerei 308. Secrete pentru care cineva va ucide pentru a le păzi – cineva care urmăreşte fiecare mişcare a lui Autumn, aşteptând răbdător să lovească...

Description:

“Ten months. Two hundred and ninety-nine days. Seven thousand, one hundred and seventy-six hours. Four hundred and thirty thousand, five hundred and sixty minutes. Perhaps not as melodic as Larson’s rock musical anthem, but it is how I will measure a year at Casteel… I will measure in time, because it is my only constant between the old Autumn and the now Autumn. I will measure by changes of season.”

Forced into a behavioural reform program at the Academy by her frantic parents, Autumn refuses to whisper of the ghosts haunting her. But the troubled young woman soon finds that there are more reasons to fear the night than she ever dared imagine. A student cries out in anguish through the walls, rousing her from restless slumber. Mysterious messages seem to land near her feet – messages from a supposedly dead girl that Autumn sees darting into darkened service corridors. And yet, the reclusive film student she literally runs into might just be the gravest danger of all. 

As past bleeds into present, Autumn uncovers truths long buried behind the door of room 308. Secrets that someone will kill to keep silent – someone who stalks Autumn’s every move, patiently waiting to strike…