Film Vs Film

Astăzi vreau să încep o nouă rubrică cu numele Film vs. Film. Chiar dacă titlul include cuvântul versus, nu o să comentez despre calitățile sau defectele unuia în detrimentul celuilalt, ci am să încerc să le așez pe fiecare în locul pe care îl merită.

Voi vorbi în continuare despre un film mai vechi și remake-ul său realizat după aproape trei decenii. Și cum îi stă bine unui Zombie Master, ce subiect credeți voi că voi adopta? Bineînțeles unul despre ZOMBIE.

Filmele pe care le-am ales pentru acum sunt Dawn of the dead din 1978 regizat de George A. Romero și Dawn of the dead din 2004 regizat de către Zack Snyder. Romero poate fi considerat începând cu filmul său independent din 1968 Night of the living dead un deschizător de drumuri pentru stilul horror. Chiar și termenul de zombie pentru acele creaturi „canibale” tot el l-a redefinit cu toate că în film cuvântul folosit pentru monștri este cel de goul. Filmul, deși a beneficiat de un buget minuscul, și nu ne referim neapărat în comparație cu cele de azi, a reușit să șocheze și să se impună ca unul de referință în filmografia mondială. Revenind la Dawn of the dead din 1978 subiectul este unul clasic dacă putem spune așa. După răspândirea unui virus/microb (în privința asta nu o să găsiți explicații clare la nimeni), cei infectați dacă nu reușesc să-și devoreze victimele, le vor contamina prin mușcătură și acestea vor începe la rândul lor să vâneze oameni. Se pare că tema contaminării în zilele noastre și-a cam pierdut din popularitate pentru că nici în filme nici cărți nu mai întâlnim tradiționala mușcătură ce transmite microbul. Acum pentru cititorii noștri mai tineri: dacă reușiți să vizionați filmul, vă rog să aveți îngăduință! Vorbim de un film din anii șaptezeci, și cum bine știți efectele CGI nu aveau cum să fie folosite dacă și calculatoarele erau destul de rudimentare. Așa că a fost folosit din plin sângele artificial și o grămadă de latex. Dar cu toate impedimentele tehnice, filmul merită văzut măcar pentru a vă forma o opinie.

 

Dawn of the dead din 2004 reia tema din 1978. Nu fac nicio comparație între jocul actorilor sau între regizori, dar din punct de vedere tehnic este cu totul altceva. Machiajul creaturilor este tot din latex, însă diferența o face în zilele noastre calculatorul și ceea ce altădată producătorilor li se părea imposibil acum totul este posibil. Bineințeles că pe regizorul Zack Snyder ar trebui să-l cunoașteți din 300, Sucker Punch sau Watchmen, dar acesta este filmul său de debut pe marile ecrane. Nu, nu veți întâlni efectul acela de slow motion caracteristic lui şi care unora nu le place (mie da!), însă filmul este bine jucat și regizat. Ca o curiozitate a filmului, mortii vii se misca foarte repede, ceea ce face ca sansele de supravietuire sa fie foarte mici. A avut parte și de critici, dar cine n-a avut. Nu este un film pentru publicul larg ținând cont de temă, însă iubitorii genului îl vor aprecia. Subiectul este simplu: câțiva supraviețuitori se refugiază într-un mall unde vor încerca să reziste asaltului creaturilor și relațiile dintre ei în condițiile unei lumi aruncate în haos și neavând nicio idee despre ce o să le rezerve ziua de mâine. Desigur reduta lor va cădea și vor constata că lumea aşa cum o știau s-a sfârșit, iar nicăieri nu vor mai avea o existență liniștită. Da, se pare că nu este un film cu happy end. Acum, ca să nu terminăm într-o notă tragică ar merita să le vedeți pe amândouă și să constatați evoluția (unii or să zică nu, poate!) filmului.

„Când iadul se va umple, morții vor ieși să cutreiere lumea.” George A. Romero

Duios, nu? (Ha, ha, ha!)

GZM